Poezie
Făpturi la foc de tabără
(despre puiul fiarei-bandit)
2 min lectură·
Mediu
Făpturi la foc de tabără
(despre puiul fiarei-bandit)
Ne luăm bagaj cuvinte ușoare.
Le punem pe limbi.
Alt gust de încinse culoare.
Și trenul se-ntinde tiptil.
Cerul nu-și amprentează cețuri.
Pădurea din inimi dă fiori.
Nu-i putem găsi zilei coșmarul.
O lăsăm plutonului următor.
În trecut peisajul e mai banal.
Viitorul deschide un alt portal.
Visez c-am dormit în camping.
De cu zori veneau peste noi alții.
Și iubita se echipase-așa repede...
Stabilirăm să oprim și pe creste.
Abia reușeam să mă-mbrac barem.
Ea mărșăluia. Cu turiștii din spate.
Am ajuns noaptea-n cabană.
Am stat zile multe. Până-ntr-o lună.
Copilul nostru se juca pe scară.
Era veselie. Înghesuială. Hoardă.
Căutasem un pui de ceva dispărut.
Se ascunsese viclean dedesubt.
Au scormonit după el și copiii.
Se temeau parcă de-un zombi.
Ei au putut să-nvie coșmarul.
Puiul mort în traistă-apăru.
Avea cap hidos. Și trup alungit.
Dragon. Zise: “– Pe spate! Suiți!”
Ca omida străbătea noaptea.
Ameobă mutantă, plutea...
Îi călăream escrescențele crestei.
Șei în piele – spongioase scăunele...
Ne dădeam seama că involuasem.
Micșorat, văzui muște cât broaștele.
Mi se pierdeau anii lesne câștigați.
Împreună, iubito, eram copii, frați!
Însă, cei mititei, deveniră voinici.
Nu-ți face nicio problemă să știi...
Că doar ei vrură s-omoare himera.
Și-acum o deșală în vis. Sunt pe cai!
002.002
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 214
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 42
- Actualizat