Mediu
Sunt un adolescent, vagabondul în salopetă
cu o bretea ruptă
lipit pe-un geam dintr-o alimentară
cu poeme nouăzeciste, douămiiste
încă nescrise pe-o sticlă
Aburitele sticle de la ICIL au sosit,
conțin apă 50%, vânzătorii le mai botează
în depozit încă puțin, foamea și setea
sunt vremea atacului meu,
o să îndoi tejgheaua lungă,
containerele, o să dau foc la șapte feluri
de ambalaje celulozice, la piramidele
de cutii de lemn, din carton
Sfori, sforicele cu sigilii o să împletesc
într-un bici, cu multe capete mici de plumb,
numere după numere, marfă lipsă pe rafturi,
etichete lipite una de alta de oțet, vin,
ulei de rapiță, marmeladă, apă minerală,
esențe de rom, lămâie, caise, migdale, Cico
o să lipesc de cântar, talgere
să-mi bat joc, eu, pichetistul damblagiu
de comercianții ce nu mai au unele mărfuri
decât pentru unii, ce vin și iau
pe la spate
Vreau lapte rapid, lapte furat,
vă faceți toți acum
lapte curat din sângele
vacilor socialist-melioriste
de la IAS,
stol de găini, turmă eliberată de porci
chiar din pereții sparți ai abatorului
Editurile Minerva, Tineretului, Albatros,
Cartea Românească din București
mă așteaptă să le citesc exemplarele dosite,
cenzurate până la sânge, să le dau și lor
un foc, o țigară, o scânteioară
de foi, printre foi noaptea sub lună plină,
la fel ziarelor, revistelor din cataloagele
bibliotecii de cartier "Coiciu", Constanța —
puterea de-a ajunge o vâlvătaie mare-n apus
După cum vor dormi pisicile liniștite
peste vreo treizeci și cinci de ani
prin frunzele începutului de toamnă
precum tinerii sub cărțile părinților
pe console, mobile și laptopuri,
tot așa dorm acum cu boturi pe labe
și cu bonuri prin sindicate ONT în stațiuni
niște cerberi ce nici de lătrat nu sunt buni
001175
0