Poezie
M-ai nefericit
3 min lectură·
Mediu
M-ai nefericit
înainte să te-ntâlnesc
nu modificam deloc realitatea
decât în joc infantil
am ajuns prin tine
să mă re-creez
aproape murind după sezonul cald ce nu
se mai termină
M-ai pus pe-o linie moartă pentru alte activități
din ziua când te-am văzut
o luai razna bolândule
mă lăsau grăbiți demonii să te scot la iveală
până ce roțile mi-au crăpat dintr-o prea mare viteză
pe liniile electrice ale rețelelor
M-ai trimis în teren de recreat lumea din mine spre tine
nu știu ce-o să iasă din hârtiile noastre —
scântei fum
aș recunoaște că ești cea mai nocturnă făptură
ziua te preschimbi în blondul proscris
dintr-o rezistență sârbească
Scrisule
Srdja Popovici
călăuzind revoltații la Belgrad
inteligent
împotriva tiranului Slobodan
după principiile Nonviolent Sanctions
ale lui Gene Sharp
și ale veteranului Stan Pățit Bob
ce-a trăit drama trimiterii de SUA în Vietnam
du-mă pe liniile transasiatice
transamericane
transafricane
transantarctice
în calota glaciară topită în procent de 40%
să văd noua Groenlanda nud
și permafrostul eliberând metanul în Nordul Asiei
de vrei
Ce laș
ministrul mediului nostru
monstru
în problema cu "regii munților" —
cu ursul Arthur și cei ce vor mai fi vânați în Carpați
ce mai laș
ce mai
cocotă c-o prună ringlote
în loc de gură
prim-ministrul de pandemie
doar de înțepături,
ironii foarte cinice
se ține-arestatul de yankei Florin Câțu
Ei ne mai vin
prin scris tipărit
nu suntem noi insurgenți în prezent
nu le dăm amețiților
de la conducerea țării 2021
prin scrisul de mână
vreo sancțiune
Scrisul adevărat
nu-i de noi —
ne îngropăm
nescriși
de vii
în Șoseaua din Vii
nu gustăm deloc apa morților
moartea apei pe Terra
din cimitirul infectat cu Covid-19
Eu am gustat în căuș
în ajun de Sântă Mărie
mai sus
tot mai sus — excelsior
de schitul Dionisie
cu măicuțele cântând angelic
Prohodul maicii marelui proscris
o apă ce adapă morții în cimitir
apoi o apă în care se balegă vitele
la Gura Dobrogei
am coborât de pe culmile cu păducei
imortele
mărăcini bleu galbeni și roz
de la Peștera Liliecilor 1 și 2
căutând în amonte ca prostul
izvorul Vistornei
și peștera La Adam
să aflu gustul răului lumesc
prelins ca iadul
pe Terra
și m-am îngrețoșat
simțind muștele grotelor
O să asalteze tăunii și viespea dezmățului
firea întregii omeniri în curând
scrisul fiu al Scrisului ce a fost
ne va îngropa în comenzi
sancțiuni
corvezi
mondiale
de vii
021450
0
Ș