Poezieurban
Sunt un neom necreat, Rec 639 (2)
Niște claustrați fac gheața să se topească și se ard
2 min lectură·
Mediu
"Cruz del Norte es más
peligrosa que Cruz del Sur"
s-o ia naibii de cruce astronomică,
atunci când stai închis, pe-o infracțiune
pentru care primești de la unii acuzații
și condamnare la recluziune, vrei să faci
apel, trec anii, să-ți agraveze pedeapsa,
nu mai vezi prin nicio fantă constelații,
cruci din patru-cinci stele pe cer,
cânți doar "Constandine, Constandine,
udă-i cămașa pe tine",
nu mai auzi doar "La Chilia-n port",
ci și "La sud de Ismail
cad drone ciopor,
de-al lor tril
unii tulceni nu dorm",
strângi din dinți, Tulceanule claustrat,
mănânci zilnic durere pe durere sandviș,
nu-ți vine ușor să-ți ierți greșiții de sus
Eu sunt numai un număr, de controlat
și între picioare la intrare,
futu-i, băga-mi-aș,
deținutul Tulceanul Rec 639
în continuă așteptare,
nu sunt acel gardian de la Cruz del Sur,
nu sunt Vigilencia de pe spatele uniformei,
nu-s polițistul plecat de la Omucideri,
din cauza distrugerii
nervului optic al soției în bătaia
din răzbunare
a unor infractori,
nu sunt deloc gardianul Fabio,
nu voi ajunge nicicând
un devotat supraveghetor
Eu sunt un neom necreat încă-n temniță,
Rec 639, chemat la vorbitor
mă voi abține, nu voi da seama de ce-i aici,
închisă mi-e operația
și totuși nicicând nu mi-e-nchisă,
strigă la voi țesutul îndurerat
dintr-un chiuretaj în jurul plasei,
făcut de-un doctor internist imbecil,
asistent universitar de la Fundeni
N-am nimic de-a face prin închidere în mine
cu niciun ultim om infractor
de drept comun dacă nu am primit
condamnarea definitivă — poate
închisoarea pe viață, poate și moartea,
deși mă pregătesc zi de zi s-o primesc,
cel ce-mi va da condamnare
se crede inchizitor demult,
cel ce-mi face rău nici nu știe
să cârâie tare după ajutor
dacă și el va fi sfâșiat
de-un erete flămând
Nu știu încotro se îndreaptă
această detenție a mea,
celula primită de mine e o bolgie,
e ca ultima bolgie,
este cu frați de frați, smardoi,
își privesc prada și le curge salivă
din guri, ochii le scânteie ca la șacali,
mă simt totuși ca motanul meu Noir
cu mușchii încordați față de ceilalți motani
rivali
001.201
0