Mediu
Să nu faci nimic este uneori cel mai bine,
doar să nu culegi,
privitorule cupid cu ochii,
roadele muncii altuia
chiar dacă ți se pare că ți se-aduc
ție în față, ține-ți mâna-acasă,
nu te întinde lacom, mai mult decât ți-s
concediul, familia, psihicul, portmoneul,
debitul de pe card
Cu sănătatea ta fizică,
de neinvidiat, nu te mai da în public
pervers, precum un avar incurabil, la alții,
nu te mai avânta ca un noaten, să tragi
înspre ceea ce nu știi (ține de intimitate)
și nu este al tău (către fundurile iepelor)
De exemplu, la plajă, doi sâni de topless
nu sunt ai tăi, oricum ar arăta, mai zvelți,
mai generoși,
haide, nu te uita
spre ceilalți sâni ai zeiței Abundenței,
piepturile oamenilor, adică niște carcase
verticale de mamifere bipede neîmplinite,
jupuite din întâmplare ori de Dumnezeu,
create, increate cu câțiva peri,
numai unii bărbați au păr cârlionțat
de pe la burice până spre gâturi și cefe,
dă-i în avuție pe toți rașii peste tot
de netoți, tot le mai crește, prin urechi,
după urechi și-n nări părul cumva
Să te plimbi și să scrii indiferent de timp,
cum s-ar zice pe plajă, pe dig, fie cald,
fie răcoare cu cer înnorat, fie torid
ca-ntr-o coridă când soarele ne ia în coarne
Scoici și nimicuri nevii, alge, bețe umede,
clești și carcase de crabi ciuguliți, pene,
paie, gunoaie, meduze moarte, câte un obiect
pierdut (am găsit MP3
cu căști odată în nisip,
ochelari de soare în apă prin alge
după cel dintâi Neversea,
o piatră semiprețioasă roșiatică
de forma unei inimi, i-am dat-o soră-mii,
ea are colecție din Mediterana și oceane)
Mare este și ceea ce-aduce factorul antropic
la înaintare, și lărgirea plajelor
de fantoma olandezului zburător,
și nesimțirea aruncării acelor,
prezervativelor folosite în grabă,
mare e vuietul
natural al valurilor în țărm, pietrele
de dinainte, de veacuri, milenii au dispărut
Marea este iubirea curată și
iubirea ca simulacru, din neiubiri, părăsiri
Marea este un moft modern despre care
numai muntele știe că n-ar fi prea mult
fără el, Marea Neagră e mai mult prăpastia
unor dispute astăzi, mai ieri a fost locul
de refugiere al zeilor din panteonul antic,
în "Memento mori", supărați, zeii Daciei,
biciuiți de Zalmoxis,
reintrau învinși
în fața zeilor civilizării cu forța
ai nedoritei Rome,
ca să fie retulburați în prezent,
de minele plutitoare în derivă
încă neexplodate
în marș către năvodari și turiști
00810
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 400
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 67
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Marea Negricioasă a oamenilor.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14173331/marea-negricioasa-a-oamenilorComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.