Poezie
Într-un refugiu, grăbiți, cu draci, dace, daci
3 min lectură·
Mediu
Inima ți-e aplecată ureche în zare,
asculți atentă, aștepți,
în tine e liniște, concediu deja,
pe când în mine dau dracii,
directoarea ne-a forțat să facem un site,
am liniștea din margaretele ușor înclinate
când râd, nerupte, la regăsirea legănării
în albe marame, după diluviul oprit
Am luat un băț scurt, gros —
pe toți negrii mormoloci i-am mutat
din apa mică în apa mare-a băltoacei,
numai să nu te-ntristezi de nu vor trăi mult
Hai să mergem într-un ceas al nopții când
o fi uscăciune și-un ușor vânt lin montan,
să pun câteva lanterne puternice
la picioarele noastre deschise,
să vedem de nu reușim să aprindem dumbrava,
prin frecat reciproc, săruturi, scurmat,
privighetoarea mascul să-i cânte femelei,
să auzim țipete de pe un alt tărâm, în tracă
Auzi, iubito, spun unii că strămoșii
Carpaților nu semănau
cu noi și copiii de azi niciun pic,
cum să generalizezi o altă bazaconie, auzi,
nu le e frică istoricilor să spună prostii —
ei au 'aflat' că dacii erau fie ca wikingii,
fie ca niște iranieni turanici și-n vorbe
Ar vrea istoricii pulilor mici numa-numa
să dezmintă frumusețea toponimiei
'pre-romanei noastre' (ca dracu sună, așa-i)
traca reală suna ca un hit pop-rock înțeles
de mai demult: Țaga, Groșeț, Tămaș, Rudărita
Ar vrea să spele mințile pe pietre de râu,
să ne dezbrace de haine,
tradiții, mândrie, bucurie de-a păși
pe țărână și țarina cu glas de toacă, tobe,
tulnice, scripci, țambale, cobze, cavale,
drâmbe, ocarine, fluiere de stână, tilinci
Cred că strămoașele
aveau gurile mai mici,
pizdele mai înflorite decât măceșul,
de culoarea și gustul fragilor mașcați
mâncați de noi după ploaia cea mare —
aproape cât niște căpșuni mai mici —
miroseau geții a dragoste adevărată,
nu a proști, precum cei din
cuplurile infatuate de la orașe
cu mașini fițoase, veniți la munte
să fie izgoniți deîndată
în vagăunile cu multe etaje
înapoi de primii stropi căzuți apăsat
Mă bucur că-n lume a pornit o revoltă
întreagă chiar la Paris împotriva
albilor încrezuți ce se cred
urmașii romanilor, combinați cu vădanele
lui Vercingetorix,
Asterix, Obelix
și-ai druizilor bărbați prea învățați celți,
neștiutori de carte, scris, pretinși însă
mari și iscusiți poeți, "profeți"
Mi-e teamă de aspectele grotești
ale răspândirii uciderii viitoare pe străzi,
până în curțile cu gazoane, terenuri de golf
extinsă și în rândurile unor trecători
chiar nevinovați — lumea Apusului agonizează
ca o lampă a lui Joe Biden dusă deja
00624
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 401
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 66
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Într-un refugiu, grăbiți, cu draci, dace, daci.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/14171876/intr-un-refugiu-grabiti-cu-draci-dace-daciComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.