Poezie
Sara celor doisprezece plopi și noi doi
Arborii lui Andreescu (9. „Casă singuratică”)
1 min lectură·
Mediu
De ce îți place acest tablou
iubito
Îmi place pentru că-i așa de roșu cerul
că linia orizontului pe deal e-un arc lin
aduce a semnul Yin și Yang
Ia uite iubito
Sunt doisprezece copaci
precum orele de pe ceas
sau lunile anului
ce zici atunci
de pământul și zarea
„Casei singuratice”
Dragul meu
parcă cerul și pământul
și-au împrumutat unul altuia dintre culori
s-au contaminat așa un pic unul de la altul
adică nu mai e prea clară delimitarea
într-un fel se oglindesc
Þi-ar plăcea iubito să trăim acolo
să nu ne mai intereseze altceva
decât dragostea
natura-n spectacol
și călătoria după îndelungat lucru
Nu știu iubițică
pe de-o parte da pe de alta nu
mi-ar fi frică să trăiesc acolo
poate ar fi urși hoți
trebuie să fii curajos
ca să stai acolo
dar mi-ar plăcea să stau cu tine
Odată și-odată
dragostea mea
vom sta în locul
pictat pe-nserat
de-Andreescu
iar Sara ne va spune
cuvinte deslușite
001.830
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 160
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Sara celor doisprezece plopi și noi doi.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13983308/sara-celor-doisprezece-plopi-si-noi-doiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.