Poezie
Evadare-n tăcere din sângele solar
din poezia detenției neocomuniste
1 min lectură·
Mediu
Din câte lacrimi rubinii se-aud
în treceri spre ce-i dat restriște
“banditului” să-și uite-al său Aiud
vuiesc mări când viața o să-și riște
Pe șure-n ochii norilor izvor
și fruntea-ngheța-va împușcată
c-a rostit ceea ce nu mai vor
alții s-audă strânși în șleahtă
Când soarele plânge după alt om
verdele intră după ploi în pom
fântâna-și ridică ghizdurile-n cer
pământu-și frige zodia-n Cancer
atunci depresiunea se mai cască
printr-o atmosferă ca o iască
și trece-un gând al marilor furtuni
prin mințile rebele de nebuni
Ochii-n șurile nalte cu martiri
s-au tolănit setoși ca niște miri
uitat-au să doarmă-n noaptea nunții
vrând s-ajung’-acasă trecând munții
ochii-n șuri au evadat ca-n cerul
prins în noapte c-un devastat ținut
prin capetele-mpletite-n gerul
tranșeului din trup săpat de cnut
Ne-au ciuruit alți neocomisari
ai Binelui fără niciun Dumnezeu
fasciștii-au fost țânci față de corsari
și-Elenelor le place-un derbedeu
002.086
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 144
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 28
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragoș Vișan. “Evadare-n tăcere din sângele solar .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-visan/poezie/13979543/evadare-n-tacere-din-sangele-solarComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.