Mediu
e
vorba de-o stare a dezagregării undelor din cuptorul de microunde
e
finișul activității tale
e
pocal pus cot la cot trupurilor noastre iubito din care sorb alt vin –
sâmbăta
când înainte de culcare se scot încet
cablurile
din unități deja încinse desktopuri dilatate la plăcile memoriei
modemul
din priză ori din laptopuri argintii stâlpii verzi oranj roșii de
iluminat
tu nu mă lași deloc să adorm –
atunci când ne-apucăm
să…
ne prindem
la…
nu terminăm
ci
ne ținem strânși
de…
fiece gând anticipând
cum
verile ne vor prinde cu munții
prin
văi sau litoralizați și invers ne-ndemnăm muntenizați
cu…
hy hi deși eu par
dintr-
un mal în pantă apărut în fața ta brusc
când
tu îmi pre-ocupi patul încă nedesfăcut înțeleg
și
de mă vei ocupa până-n capătul patului complet voi fi mulțumit –
aș vrea ca
măcar
noaptea-n weekend pământul să se strângă
un pic
kilometrii ce se interpun să fie
doar
metri ori stânjeni iar norii în stive micșorați
aidoma
bureților în pumn din mașinile rulând
numai
ochii lor în noapte – animale cu pleoape
doldora
de somn eu nimic
altceva
decât pentru tine șoferul uitat ținut
treaz
la volan ascultând leacul
matutin
din răsuflările și cuvintele tale care-mi promit
neauzit
că mă săruți drept pe icon și uite! o faci
apăsat
de mă doare
chiar
trupul întreg îmi ies lumini ca aburii gheții veniți
mai de grabă
din clocotul firii unui Scorpion ce-mi spui că-i de apă prin
tot
creierul meu ce are impresia că își rupe
din spate
sistemul neuro-vegetativ sau echilibrul
complet
mângâiat de cleștii tăi feminini
Asta e numai călătoria
tur
sunt puțin derutat dar știi să mă ții verbal pe banchetă
drept
mă dojenești și glumești te amuzi de mine
pentru că
nu știu în graba miezului nopții să-ți trimit
filmul
crezând că Attach Files ar fi un folder cu fermoar
poate
chiar un sac de dormit o pilotă
spunându-
mi “s-ar putea doar prin transfer”
așa
că-mi petrec între timp centura
aparatul
ca un fotograf profesionist
și
trimit seturile de poze să zboare
nocturn
cu para-pan-ta mailului Peter Pan
„” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „”
epilog-
banc să n-adormi nici tu:
chiar
hai să-ți zic un banc real
erau
două femei în vârstă bine
-mbrăcate
pe faleza cu pantă abruptă de la plaja
Modern
și mă-ntreabă
cum
s-ajungă până
jos
- Păi
o luați pe scările astea –
le
răspund.
- Și,
altfel, nu s-ar putea,
mai
repede? – întreabă una dintre ele.
(mă
uit pe deasupra sălciilor-argintii
și
crângurilor roșcate de liliac)
- Ba
da. Cum să
nu,
cu parapanta!
(pentru că
văzusem pe-unii tineri
acum
zece ani cum se lansau de pe dealul douămiist)
„” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „” „”
metatext - care se poate ignora
titlul și grafica sunt inspirate din noul val decenist, parafrazând volumul din 2006 “pam param pam” al lui L.I. Stoiciu și conceptul său despre „douămiizeciștii” actuali
001844
0