Poezieurban
Din Murfatlar El condor pasa
după cincinalul emonist al Chilei de lame sub vapor
3 min lectură·
Mediu
Din Murfatlar plimbată-i pana-n Lima
(epistolă culeasă după cincinalul Chilei de lame sub vapor de Angelli)
Am citit din poemele baroce ale lui Gongora
”Pastramă trufanda” de I.L. Caragiale
și prin cartea lui Herman Melville
despre un troglodit amorezat de-o zână ca troienii de Elena
despre un pachet pus original în aerul marin la frăgezit
și despre pirații balenierei transformată-n vas fantomă
însă prin cărți n-am mai pomenit
povestea Văii Carasu ce-a dispărut acum un sfert de veac
când un scund ghețar sau ciclop activ din timp în timp
își ieșea criogenic din pepeni la câte-o plimbare
dintr-o țară natală ajunsă bananieră în altele de sub Ecuador
din podgoriile orășelului său (stalinist mijloc de Canal)
apoi dinspre buticurile rase ca-n palmă-n Micul Paris
până hăt El condor pasa departe
pe spatele îndepărtat al vulcanicilor Tutupaca și Llullaillaco
văruind milenar orizontul cu mersul puțin sesizabil
la cinci mii opt sute cinsprezece respectiv
șase mii șapte sute treizeci și nouă de metri
cu tot aburul vaporilor lăbărțati ai cascadei Angel
rulând pe gât și puțin mai sus de ceafă
două specii dispărute ale vegetației
sale capilare alpine –
limba de mare cotă abisală fără atitudine demnă
nu-i totuna celei de lemn (ce fi-va cândva transformată-n
proiectatul tronson transcarpatic stând neexpusă
fără a fi încă panglica inaugurării din Rucăr ci numai
șuvița lungă a unui hâd Adolf sau bărbița Lenii-n Kremlin
sub șenila durului ciclop) – ambele veritabile flori de mină
proprie frumoasă având chelia renivelat porțelan
Alpii nu sunt Carpați și Caucazul nu-i dealul Tibișir
din Basarabi precum zice ex-edilul Capitalei
fost corsar plimbăreț dar și menestrel pus pe transport
ori pe-un sport deprins de unii care-n Vest n-au socializat
de se-ntorc luând ce-apucă neandertalian
expulzați de-acolo mai repede-acas’
adică iute cu-ale schiurilor aripi rupte înainte de-a schia
bucuroși că n-au nimerit sub degete tărâmuri islamice
aisberg lăsat la vatră dup-o mare-n revoluție
mare lup de
mare ocean cu
mare calviție
crede că iarna minții sale nu-i ca vacanța de
mare la mare
și promite ritos c-o să trăim doar sub el
visul utecist de mai bine
dansând pe-un dârdâit râset
venit ciuntit după golirea de fum a unor Havane
club după club de burghezii americani
sau de englezi nemți francezi
care de bine de rău mai investeau
capital până când Capital-a fost lăsat-atunci
doar pe seama unor putini vechi
care nu mai vor să ne înapoieze
nici lingouri nici limbi de pământ
iar mai recent fieful capital-Ardeal și-a pierdut
strategul ce-a luat avionul și nu trenul
încât îl regretă urlând de săracie cruntă
readministratul Þinut înghețat
Post scriptum
Aisbergul nostru vrea percing pe burtă
la sfârcuri pe urechi nas sub buza inferioară
ca un Moby Dick lovit de toate harpoanele
sau de ancorele aruncate pe el de-alpiniștii
cățărați și ei pe situație ca la rodeo
ce se vor trezi și ei după salturi aruncați
002.000
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragoș Vișan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 473
- Citire
- 3 min
- Versuri
- 67
- Actualizat