Iubitei dintr-o dinastie calomfir-liană

Calomfire, floare boierească, iute, acaparezi mirosul meu, țese-ți pruncii roz și pune-mi peste nări câte-un picior superb Ziua fastă-n care mă găsești e-o pagină pentru iubirea creată din nocturnul zel pe care l-a dospit vecia Prin aerul prelins din patru zări vreau să te văd, te recunosc la cârmă Întinde-ți pânze – stamine-n vâlvoi, brațe s-aprind ca de-o vâlvă de apoi Undeva mai ninge depărtarea, nu mai îngheață sângele de dor Noapte, mireasa ta desface marea ca Miriam, cântă trist un imn în zori Rămân cu ochii-n stâlp de flăcări, adăpostit sub norul bunului Iahvé O clipă doar, și valuri peste mări se-nchid, de-apari, tu, Persephone Intri-n nopți după ce-ți cos pe ziuă rochii din purpură și fir de aur cu trenă transparentă nesfârșită, lași tivite aurore lângă astru-ți Levit aș vrea să fiu, să te-nsoțesc acolo unde numai sfânta sfintelor ți-acoperă nevinovăția-ntr-un cerc arctic – topit sub trupul tău de foc Material desprinsă de pe măguri, ești floarea ce se-nalță din tulpină și-ajunge pân' la tron astral, mă urci spre inima creației de ani-lumină