Poemele unor liceence de azi. Întâi, scrisorile lor de recomandare

I. Scrisorile mele către \"Steluta Pirvu\" Mă bucur să conversăm pe mail. Aș avea foarte multe să-ți spun, pentru că ai răbdare. Cred că ești o persoană la fel de complicată ca mine, Steluța. Salutări soțului și copilului vostru! Cu prietenie și onestitate, Dragoș Paul Vișan. Mă bucur că ai o viață trepidantă. Și pentru copilul tău, să-i dea Dumnezeu sănătate! Eseul ăla al meu, ce să mai vorbesc despre subiect, nici nu vreau să rememorez. Eu lucrez cu altfel de adolescenți, care au CES, dizabilități. Dar și cu mulți care ar putea fi supradotați. La liceul meu tehnologic, sunt și câteva eleve, unele și de la învățământ de masă, nu numai de la SAM special, care scriu poeme foarte bune. Dacă te interesează, îți trimit, pentru că le-am procesat în documente (au citit sau le-am citit eu la două mici activități ținute cu bibliotecara). Aproape că nu te recunoșteam - cât de atent scrii, discuți! Ai talent deosebit. Apucă-te să publici, mai întâi pe site-uri. Dai și la reviste. Orice. Când dorești. Vorbesc serios. Spui de numere, că au ajuns să te cam sâcâie. Dă-le cu sâc! Dragoș Paul Vișan. P.S. Paul e numele din certificatul meu de botez. Poți să-mi zici cum vrei. Mă surpinzi prin toate preocupările tale, Steluța. Răbdarea și înțelegerea pe care le acorzi acestor adolescente de 15 ani (numai Bianca are cam 17 ani, fiind cea suferindă, luând farmece, adică buline cu pumnul) mă fac să cred că poți scrie articole după articole, proze, poezii - dacă n-ai făcut-o deja în secret. Fă-ți un cont pe Agonia.ro sau Ro.Literatura, ori pe ce vrei tu. Totul e gratis. Primești comentarii, comentezi cât vrei, pe Ro.literatura acorzi și puncte - chiar și steluțe aurii după un scurt timp. Hai, fă ascultare, te rog. Spune-i și lu’ bărbatu-tu că vrei să-i faci o supriză. O să-i placă. Poți trimite și o poză, o mică prezentare, un proverb - care vor fi înfățișate oricând la pagina ta. Sau nu le trimite dacă nu vrei. Poate fi și-un text de jumătate de pagină. Este pe Ro.literatura o femeie de 39 din Brașov, care are un Jurnal pataologic, din vara trecută - cinci părți a câte o pagină-două, care a luat o gramadă de puncte! Scrie extrem de rar la acest jurnal. Tu a-i depăși-o. Cu cea mai mare sinceritate, Doamne ajută! Am urmărit ambele clipuri. Al doilea îmi sună în auz chiar acum. Toate comentariile tale le pun la suflet. Bianca este din Basarabi (azi Murfatlar). Este îmbufnată, pentru că n-o place și n-o înțelege nimeni. E și foarte, foarte sâsâită. I-am dat poeziile ei și doamnei psihopedagog Neicu, o femeie cu vocație și experiență de peste 15 ani în acest domeniu. Ești un critic deosebit. Numai concluziile tale, dacă le scrii fără părtinire pe site-uri, îi pot ajuta pe mulți. Niște texte literare sau nonliteare - niște radiografieri ale acestei realități n-ar strica, de asemenea. Cred că ești iubită de toată lumea. Ai o fire aleasă. Un glas care răzbate din scris. O să mă uit și pe site-ul ce mi l-ai trimis. Nu cred că o să am timp în vara asta de acea tabară. O să-i spun de ea doamnei Neicu. Mâine, poimâine, dacă ești de acord. Pe mâine, cu drag, Dragoș Paul. De două mii de ani lumea asta se încarcă, se încarcă și iarăși ea se încarcă; încât, mai că își iese din propria piele. Cine o încarcă, pentru ce o încarcă, până când o va-ncărca și cu mai ce, iată întrebarea căreia Malraux i-a răspuns, spunându-și: fie ce-o fi, dar ăstora a început să le lipsească simțul revoluționar, ba chiar și cel al schimbării în bine. Am citit în scrisorile părintelui de la Rohia, Nicolae Steinhardt (către Virgil Ierunca), faptul că André Malraux, când a fost ministru, cred că sub le président le Gaule, nu a zis nimic atunci când trebuia să zică tare, tare de tot ceva lumii întregi: ca s-audă sovieticii, care distrugeau în 1958 democrația guvernului budapestan. Acum, când mai ascult în timpul meselor doar o știribombă de neștire neștiutoare, cu cravată violet, mi se face părul arici de câtă Prostie domnește hoțește în țara asta. Mai vor să schimbe și constituția. Aud că Geoană împiedică democrația. Sau îl văd pe domnul Patriciu, despicând problema colapsului economic, de pe poziția a patru suta și ceva din topul bogătașilor lumii. Sau mă uit la Mircea Dinescu, vorbind cu Stelian Tănase. Câtă normalitate s-a pierdut! Cât Ev Mediu va veni! Nu ne mai interesează nici să ne ținem de cuvânt. Nu mai pășim spre idealuri. Mergem ca vitele. Dând din cap în fața șefilor. Care se cred pe tarlale. Apoi mă duc să mângâi toți câinii întâlniți pe drumuri. Chiar dacă mă latră mai înainte. Sau deja au început să mă cunoască. Ei nu uită la fel ca oamenii. Ei au ceva de îngeri. Bine că lucrez cu niște copii nemângâiați în marea lor parte. Bine că nu mi s-a plafonat un simț al bunătății. Bine că rezist bine scurtcircuitărilor și mă amuz când unii fac gură degeaba. Bine că nu-i bine material, ca să fie Binele Bine binecuvântat! Cu drag, cu salutări, cu tonus, Dragoș Paul. O seară binefăcătoare, Steluța! II. Comentariile \"Stelutei Pirvu\" asupra acestor poeme - despre Andreea Vâlcu și Bianca Maria Francu Câte aflu! [...] La \"Școala de vară a educației de excelență\" au participat dascăli ce predau la școli pentru copii cu dizabilități, pentru că și copiii cu dizabilități, ca și cei gifted au probleme sau puncte comune. Știu că pare surprinzător, dar un dislexic este un copil cu un IQ peste medie, adică este peste 130. Știu, am printre alte cusururi, și acela de a nu ști cum să folosesc virgula. Atunci când am lacune în gandire sau când am prea multe de spus într-un timp scurt, folosesc virgula. Este o convenție pe care o pricep numai eu. :) Aș vrea să-mi trimiți poemele să le citesc. Sper să pot să-mi pot exprima opinia sinceră, fără să supăr. Am să-ți trimit și alte puncte de vedere, offf, știu vorbesc prea mult. Îmi vine de undeva nevoia de a vorbi, ce să zic, nu mă penaliza, promit, mă corectez. Norocul e că trebuie să plec la [...], ghinionul este ca voi reveni, așa cum a spus-o și Marin Sorescu, fost profesor de dramaturgia artei - în Craiova, la Institutul de Teatru, și scriitor, în poezia, cred, \"Am vrut sa ma schimb\", e posibil să greșesc și să fie doar un vers al unei poezii. O zi frumoasă, fructuoasă. Am tăcut. Am citit câteva poezii, atât mi-a permis timpul. În zilele urmatoare, voi citi din nou. Maturitatea primei poezii, dar și actualitatea ei îmi pare dureroasă în ochii acestui copil. Sunt însă și expresii pe care eu nu le înțeleg. Mă pierd în idei, aș spune că \"Dragostea\", \"Dorința\", \"Pasiune\" reflectă inocența, copilul pur, necizelat de viața grea, o feerie. De aici deosebirea probabil între poet și oricine altcineva, aceea a unui suflet pururi tânăr, deschis către iubirea de orice. A noua poezie mi s-a părut emoționantă. Cum poate un copil să înțeleagă perfect sentimente pe care nu le-a trăit? o experiență prin care nu a trecut? mi se pare o empatie profundă. De asemenea îmi pare extrem de interesant cum tinerii pot vedea naturalul într-un morman de plastice, cum am transformat Pământul. Ei trăiesc cumva o poluare oarbă, ei cântă natura în adevăratul sens. Asta e visare, asta e creație, probabil adevărul miniatural. Știi, Dragoș, nu am intenția să spun cuvinte mari, nu încerc să impresionez, probabil că fac un comentariu gratuit versurilor pe care le-am citit, probabil că nu vrei lucrul ăsta, eu doar spun ce simt, eu doar exprim părerea unui cititor. Măcar atât, eu sunt un cititor, cu voia ta. În fine am șters multe din ideile mele ca să nu fiu greșit înteleasă. Poeziile îmi plac, eu mi-am luat în serios rolul de cititor și, COMENTEZ. \"Durerea morții\" este atât de reală. Copiii aceștia trebuie să facă ceva cu talentul lor, trebuie să-i incurajezi, trebuie găsită o cale de publicare, în revista școlii, la o editură maruntă, nu știu, nu mă pricep. Câtă dreptate în \"Singurătatea\"... Cu sinceritate, Steluta Pirvu Domnule profesor, :) Ma flatezi cu aprecierile. Până la urmă sunt un biet sărman ce-și câștigă existența, preocupat de griji mărunte, un om care visează că numai ziua, singură, ar trebui să țină cât trei săptămâni. Am reușit să citesc câteva poezii. Voi continua cu comentariile, de-mi permiți. \"Pruncul și Dumnezeu\"... esoteric, mistic, cine poate ști toate răspunsurile, Bianca, desigur, are meritul de a-și pune intrebările, printre putinii care o fac. În poeziile care urmează, mă întreb cât anume a citit Bianca despre ceea ce înseamnă viața, am spus și mă repet, copiii aceștia vorbesc despre o istorie transmisă genetic, din tata-n fiu, fără a fi spusă. Bianca e extrem de profundă pentru vârsta ei. Se simte la ea o dorință de răzbunare tacită, doar din cuvinte, fără finalitate. Mai simt și resemnare, a fost rănită? La vârsta ei? E încă mică... M-aș bucura să știu de ce ia medicamente. Mi-ar fi drag și-ncerc să îi transmit din optimismul meu inconștient, exagerat, în fine doar de la distanță și fără a ne vorbi. Ce ciudat vorbim despre lucruri, fenomene, idei care plutesc în aer, empatizam și pe toți ne leagă un ceva de altceva, în fine, chiar suntem un tot unitar, indivizibil. Dumnezeu să-i dea sănătate Biancăi și celorlalți copii. Ma gândeam că idealurile înalte(\"Pasărea curcubeu\"), iubirea, muzica și până la urmă tot ce e mai frumos înalță omul și-l deosebește, dar cred că spiritualitatea se naște din suferință, pur și simplu e o proporție divină stabilită. Da, se vede și tinerețea poetei atunci când spune \"Din realitate nu se poate a scăpa\" până la urmă de ce am evada, aceasta este viața, o putem limita la propriile percepții, trăiri, senzații, o putem schimba, putem crea o realitate proprie, fără, bineînțeles a ne încadra la limitele nebuniei. Dar ce sunt eu să spun toate astea? un cititor, pot să fiu contrazis. Ar fi bine dacă am ști, dar fiindcă nu știm, putem aprecia. Îmi place cum scrie Bianca, sper să nu renunțe la scris. :) Poezia \"Rebel\" arată realitatea vremurilor prezente, trecute, probabil viitoare, o realitate a nepăsării care ne-a adus aici unde suntem. E greu, așa este, să-ntorci din drum dorința perpetuă a unei bășcălii naționale, etapizată pe vârste și-ndeletniciri. Mă voi opri aici și-am să revin în ziua ce urmează acesteia. Sunt obosită și plec în schimbul doi... și altele, și altele. Pe mâine, Steluta Pirvu Domnule profesor Dragoș, Sunt doar un cititor. Mă bucur să-mi fac timp în fiecare zi și să citesc puțin câte puțin, poemele trimise. Tu ești cel dăruit. Tu poți vorbi despre mandale și Moebius, cursiv, literaturii. Tu poți face mult, prin prisma meseriei tale poți schimba destine. Azi m-am gândit toată ziua la Bianca. Eu cred că maturitatea o va salva dar și ruperea de contextul familial actual. Are nevoie de un moral ridicat pentru a putea crea, și știi, cred că ar fi minunat dacă ar putea merge la un psiholog care să-i poată stabili nivelul de inteligență. Dacă nu mă înșeală memoria, la voi în Constanța există o doamnă psiholog, Marieta, nu știu dacă e corect să discut fără permisiunea dumneaei. Este, pare-mi-se, directorul unei grădinițe sau ceva asemănător. Dumneaei trebuia să-mi evalueze copilul într-o iarnă, în care condițiile atmosferice nu ne-au permis ajungerea în Constanța. Cred că doamna are niște teste raven, oh, Doamne, sper să nu greșesc. Îmi inundă și mie debitul verbal, câteodată, frânturi de discuții sau fraze și pot părea incoerentă. Există de asemenea, Biospecterul. Dacă nu ai auzit, caută pe google, folosește metode neinvazive de studiu al aurei, al aptitudinilor către care să te îndrepți, stabilește un IQ, la cei gifted, stabilește un raport IQ/EQ (poți citi mai multe în volumul \"Inteligența Emoțională\" scris de Daniel Goleman - dacă te interesează, ți-o pot împrumuta, e posibil să te ajute și în practica școlară). În fine, cred cu înverșunare, Bianca trebuie să știe cine este și ce poate și asta mai devreme de maturitate. Ea are o maturitate precoce, oricum, trebuie să recunoaștem. Uite, aș vrea să o ajut și dacă are nevoie, îi plătesc eu evaluarea, e posibil să fie în jur de 150-200 lei. Am citit și astăzi câteva poezii. Când te vei plictisi cu-adevărat de critica aceasta mai mult sau mai puțin literară să-mi spui, eu știu să pierd ușor, fără să mă silești.:) \"Prietenie falsă\" și \"Obsesia dragostei\" presupun un diptic ce-ngemaneză ura cu dragostea, tristețea cu bucuria, loialitatea cu trădarea și personificarea cu blestemul, antagonism celebru, corect. Observ în continuare copilăria atentă, caldă, câteva raze de lumină, scurta fericire, retorică în chip de nemurire, din nou tristețe. Revin și spun: percepția de sine poate fi un bun tratament atunci când mult bine ai în tine și nimeni nu observă. Sunt absolut convinsă, absolut, deși nu am poate nicio autoritate convențională să spun asta: Bianca are o emoție aparte, o inteligență emoțională deosebită. Dragoș, când va ști asta, totul se va schimba în bine. Atunci însă va trebui să lupți cu ea la ego, dacă vei vrea, fiindca va fi destul de greu. Ideea e că nu va mai suferi. :) Nu, nu sunt nici măcar un fals profet. Am trăit lucrurile acestea pe pielea mea. :)) (Poemele despre) Beția și nebunul. Cineva spunea că există o asemănare între bețiv si nebun, aceea că fiecare încearcă să transforme realitatea înconjuratoare într-una proprie. Amândoi au fantasme, păreri, întregi epopei despre lucruri care, de fapt, nu se întâmpla. Amândoi trăiesc într-o lume iluzorie și vor ca toată lumea să se racordeze la ceea ce ei percep, desigur numai unul, temporar (bețivul). Bănuiesc faptul că știi toate lucrurile acestea, dar mă gândeam că fiind obosit de corecturile curente pe care le faci, probabil că nu se mai simte efortul de a corecta și mail-ul meu. :) De fapt, cred că mi-ai acordat cam prea multă răbdare, revin, dacă-mi permiți. Pe mâine, Steluta Pirvu 15-18.03.2010 Emigratul Andreea Vâlcu (clasa a IX-a A, învățământ de masă) 1. Emigratul Modest, hărțuit de foame, crivăț și șuierat de insomnie, sclavie modernă pentru șantiere de construcție, emigratul, rob infantil toanelor insolvabile de erupții, își transformă viața încet și sigur spre-un final de nimicnicie. Emigrații pornesc din casă în aură de speranță și prezumții, de multe ori își pun în bagaje câte-o fărâmă de glie, când se vor întoarce, în ce zi sau în care an n-au cum să știe – despre aceasta vor fi mereu interminabile discuții. Caracterul celui trecut printr-o schimbare de fațadă, așteaptă renovarea la umbra succesului în faliment. Nu mai contează unde stă, în care văioagă sau stradă, chipul odiosului ban, cât de mare ar fi, devine aliment. Gândești în metrică atunci că viața toată-i o mascaradă chiar dacă irosești energii sau stai nepăsător și indiferent. 2. Ce-i dragostea De vrei să știi ce-i dragostea întreabă acum inima mea și-atunci pe loc îți va răspunde câtă iubire ea cuprinde. Vei înmulți cu măiestrie mai multe părți din veșnicie. Mai adunăm și jumătate din clipa de eternitate. Ia soarele ce-mi strălucește mie și toate stelele din galaxie. Căldura lor, de-i înmulți cu ani lumină mii și mii. Adu tot binele din lume pe care-l vreau eu pentru tine. Abia acum tu vei afla un gram din ce cuprinde ea. Și de vom pune iar de-o parte tot ce e o infinitate, pe toate de le-ai combina, ți-ar rezulta iubirea mea. 3. Dorința Nevăzut, neștiut dorința în absolut ar fi ca un parfum. Se risipește ca un fum. Sunt viu dar și postum. Iată, tu ai apărut în cale, ai dispărut iarăși din drum. O lacrimă rebelă mi-a brăzdat obrazul. Departe cântă cobzarul un cântec trist fără de sfârșit: jocul spiritelor s-a sfârșit. Amintirea nu-i falsă. Negreșit. 4. Salvare din mit Știu că seara aceasta vrei să-mi spui lucruri frumoase știu că ești regele unei țări de gânduri cu brațele frânte și buzele arse de dragoste cântăreți rătăcitori vor salva timpul din partituri uzate și-ți vor spune exact ora când vom fi castanul sub care bunicii s-au cunoscut pentru totdeauna ora când îngeri și demoni se salvează din mit prin iubire 5. Pasiune Peste noi cerul plouă cu iubire. Care erai tu, care eram eu?! 6. Pădurea cu ciocârlii Din colțul de anotimpuri cerul se va limpezi și-și va petrece ciocârliile pe drumul soarelui 7. Scrisoarea O scrisoare am primit – ce frumos scris era – era de la mama mea ce departe a rămas 8. Mama Ce este mama ce înseamnă mama vreți să știți mama e sfântă mama e mamă nimeni nimic nu o poate schimba ea e persoana ce ne crește ea ne iubește ea e totul pentru mine așa va rămâne pentru totdeauna 9. Mama Băiatul mamii ai plecat și m-ai lăsat la geam plângând uitându-mă pe drumul vieții ce te-a dus și nu te-a-ntors o ce-aș vrea să fii aici baiatul mamii că mi-e dor de tine de-aș muri tu ai veni de-aș trăi nu ai veni te-aștept băiatul mamii te-aștept să vii la mormântul meu o floare să-mi aduci la mormânt adio băiatul mamii 10. Pădurea Aici e paradisul aici poți găsi flori, poți găsi fluturi colorați frumos poți găsi păsări ciocârlii, orice pasăre frumoasă și eternă; aici există animale frumoase mici și mari aici e pădurea, un paradis de șoapte. “Mama...” Roxana Ciobănică (clasa a IX-a A, învățământ de masă) I. Astăzi, 28 februarie, noi, elevii... ne-am adunat pe holul mare pentru a ne pregăti de sărbătoare 1 Martie va veni – cu toții fericiți vom fi! Cadouri vom dărui, mai buni vom încerca să fim. Iubirea ne-o vom arăta față de „mama”… Mama e ființa pentru care ne-am da viața! Mama e o pasăre în zbor; E un cântec de dor, un sfânt legământ între cer și pământ. II. Zăpada s-a topit, ghioceii au ieșit în sfârșit… Primăvara a venit! Copacii-au înflorit, păsările au sosit, ziua mamei ne găsi. Surprizele deja le-am pregătit! III. Stau adesea și privesc… la tine mă gândesc. Te iubesc atât de mult, pentru mine ești ceva sfânt! Când sunt tristă, mă-nveselești; când mi-e frig, cu glasul mă-ncălzești. Aș face orice pentru tine…, cum ai făcut și tu pentru mine. Te iubesc, măicuța mea, mai mult decât viața. Ești sufletul meu, te voi iubi meru!... I. Rătăcirea copilăriei Bianca Maria Francu (clasa a XI-a B) 1. De sus din cer De sus din cer se aude o șoaptă de înger Îmi încălzește corpul plin de suferință ce plânge cu greu și uită de toți 2. Corbul zăpăcit Cățărat într-un copac croncănel a și zburat dintr-o crenguță creață pe o ramură mai lată Croncănel mai zăpăcit dimineața când se scoală bucuros că s-a trezit dă cu capul pe afară 3. Durerea morții În fața ușii sunt acum și-n casa dragii mele mame răpite De la farmece visez că trăiesc în Paradis și bum – se aude din când în când – deoarece castelul mi-a murit în inimă sunt ca un copil singur în infern durerea mă înghite și aș vrea să mă răzbun pe cei ce mi-au omorât castelul 4. Suferință după tine În noapte tresar din somnul morții trezindu-mă pustie de lume și de tot iar de durere nu mai pot Căci tu ești departe și dorul după tine nu mă lasă-n pace și plâng ca un copil pe care rana îl omoară De sus de pe Dealul Moldovenesc se-aud clopotele cum urlă căci e zi de sărbătoare – Maria sfântă a venit din biserica nocturnă (Când o stea se aprinde acolo sus pe cer și cade atunci în inima ta moare cineva de se duce pe tărâmul tămăduirii și luna parcă plânge când tu mamă o cerți pe copila ta) 5. Un înger dorește dragostea mea? Când în întuneric pleoapele îmi cad geană peste geană O lumină intensă în visul meu cel dulce apare Un înger cu chipul palid alb ca neaua poartă o haină sclipitoare Precum o stea sau un luceafăr clipește intens Ochii lui albaștri precum cerul și buzele lui fine ca petalele de trandafir Îmi șoptesc ceva la vreme ceva ce nu-nțeleg Că dorește iubirea mea mai presus decât viața sa El muritor ar vrea să fie cu chipul la mine să-ncline 6. Singurătatea M-am îndepărtat peste munți și văi peste râuri și mări dar singurătatea oriunde mă paște Și lumea toată mă găsește vinovată dar oare cu ce? – poate că nu știu să-mi fac prieteni Nu știu fiindcă n-am de la cine învăța nimeni nu mă învață că nu vrea și că nu are timp de mine – am doar un noroc – singurătatea mă învață să mă feresc de lumea rea Cu atâta mă mulțumesc de la ea că nu pot să mă lupt cu lumea și cu viața mea căreia îi mulțumesc că mă iubește și mă dorește 7. Pruncul și Dumnezeu Din cer se aude un prunc ce plânge Cu lacrimi de înger căci Dumnezeu e nemilos când îl ia de lângă mama lui fără niciun cuvânt De sus din cer o tăcere se-aude apoi Copilul e mângâiat de Domnul la creștet spunându-i Că nu-i momentul potrivit pentru îngeri și pentru părinții săi Căci – spune El – cu un glas mângâietor Și îngerii mai fac greșeli și că le pare rău Zâmbește și îl adoarme pe pruncul întristat 8. Copacul Cât e luna în stele atâtea sunt pacostele mele cât e soare sus pe cer crengile m-apleacă-n ger Cuiburi multe – multe cuiburi păsărele ciripesc tot îmi vine să zâmbesc ca să nu mă plictisesc Iată iarna – bat-o vina în goană vine să mă bată iară vântul colo-n cale vrea a mă nimici Mă lasă singur singurel iarna ce îmi smulge frunză după frunză Goale rămân crengile mele dragile porumbițele mele frigul nu mă lasă trunchiul tot îngheață 9. Moartea - Pe degeaba plângeți mortul că el totuși nu vă aude pe degeaba îi cereți iertare Că el nu vă aude și cu durere-n suflet el mereu va rămâne căci ați greșit Acuma pe degeaba vă-nchinați la Dumnezeu și vă cereți iertare față de el Că după faptă și răsplată e tot ce-aveți mai scump fiindcă a-l prețui voi n-ați știut batjocorindu-l cât ați vrut!” A suferi de-o boală nemiloasă – moartea cea necuviincioasă! 10. Toamna rea Toamna a sosit din copaci cu frunzele ce-au căzut în frigul bătând la geam așa de trist Mama zână toamna mama natură pe frig iar l-a lăsat totu-i trist în câmp și vale Nori cenușii neatinși de nimeni parcă ar vrea să plângă iar de frica toamnei crude strugurii s-au pus la vin 11. Când am vrut să dorm mai bine Când am vrut să adorm mai bine chipul tău veni la mine când am vrut să te sărut chipul tău a dispărut De ce mă faci mereu să sufăr căci tu mereu mi-apari în vise de te iubesc atât de mult Și tu în chinuri mă vei ține și vei spune că nu mă dorești nu mă iubești 12. Un drac îndrăgostit de-un înger Când va veni sfârșitul întunericul va stăpâni o lume-ntreagă Cândva de mult în iadul de dedesubt un drac se îndrăgosti de un înger și el suferi Și nimeni nu știa că poate un drac iubi un înger și pe tărâmul celălalt Cu cât inima îl durea pe atât dracul suferea se-mbolnăvea iar când sfârșitul îi veni atunci strigă că iubește un înger cu chipul de nea 13. Durerea inimii Nu te pot uita nu ai dreptul la ea la inima mea Nu te pot uita că tu mi-ai rănit inima nu mai ai dreptul la ea și nimeni altcineva Am pus lacătul definitiv pe inima mea ca să nu mai intre nimeni la ea 14. Vrajă întunecată O vrajă am făcut din iarbă de leac din aripi de liliac din coadă de pisică neagră căci răul vreau Să-l aduc celor ce m-au rănit din firul lor de păr din sângele meu și o lacrimă de-a mea Și vraja curând se va-mprăștia și curând va demonstra că vor fi pedepsiți cu groază accidente și durere Mă bucur că vor fi pedepsiți cu greul sorții cu o mână c-un picior sau cu cineva de-al lor 15. Luna nouă și iarna rea Luna nouă a căzut din cer pe sfânta apă de izvor Acum soarele zâmbește că iubirea înflorește sub forma unei flori de lotus Luna neagră-argintie a zâmbit cum se cuvine Chipul ei s-a luminat și la cer ea s-a urcat Orice început are un început dar tu iarnă rea ce ești când o să mai pleci? “Am să plec atunci când lumea mă va iubi mii de fulgi am să vărs ca să mă țină minte că sunt atât de puternică și din speranță nu îi las să se înece în pustiu pentru că eu mereu voi fi speranța de neuitat” 16. Apasă pe umerii mei Apasă pe umerii mei durerea morții celui mai bun prieten și nu-i pasă nimănui de el (Această poezie e dedicată cățelului meu Gioni) În grădina cu alfabet două mâțe se închină și cinci litere vor a spune G I O N I 17. Marea Marea luna și stelele privesc cum pământul devine un nufăr fără culoare Mii de zei priviți ce frumoasă este marea și cel mai scump inel al ei e pe degetul meu 18. Luna însângerată (I) Lacrimi din ochii Mariei cad ușor de sânge pătându-și picioarele lângă El Se dau lupte între demoni și îngeri uitând de oameni că-i văd Lăcomia și dușmănia îi hrănesc pe cei de dedesubt unde iadul e la el acasă Din cer cad picături de sânge mari bucăți stropi luna e plină dar roșie parcă ar fi rănită se scurg din ochii Mariei sânge și lacrimi Bolovani pătați de sânge cad din cer și cerul este roșu Marea e plină de sângele ei e rănită și demoni din păcatele lor și-a pământenilor putere prind că-i sfârșit gândim acum vom muri păcatului și-om fi stăpâni 19. Pasărea curcubeu Din soare în asfințit își întinde aripile către cer o pasăre măiastră ce penele de curcubeu și cu ochii ca de stele Ea e acum un ghiocel pentru noi căci o vedem prima oară 20. Luna însângerată (II) O lume întristată ce rău domnește aproape de întuneric pune stăpânire pe sculptura din piatră fină găsită Undeva Mariei îi curg lacrimi de sânge din Crucea prea sfântă parcă din dânsa e pedepsit Cineva răstignit la mâini și picioare Lui îi curge fără încetare sânge dar nu-i nimeni pe dânsa e doar o coroană făcută din crengi de nuc și flori de regina nopții căci încă-i plină de sânge luna plină e de sânge (Ascunde-te de luna ce o crezi eclipsă E luna sângeroasă) 21. O Zână mamă O Zână tu îmi ești chiar de ești aproape chiar dacă tu mă cerți tot mi-ești cea mai scumpă stea căci cu tine nimeni nu se compară nici chiar cea mai frumoasă stea Mă uit la cer și mă gândesc și din stele eu formez chipul dragii mamei mele 22. Chitara electrică din inima mea E ziua mea și-un gând nebun pe mine m-a ucis c-un dor De nu e nimeni în inima mea pe mine m-a cuprins de mult chiar De nu mi s-a-mplinit în inima mea va fi mereu muzica sa Ce mai cântă sălbatic și-amețitor Îmi va da mereu speranța că visul meu nemuritor se va împlini cândva și voi auzi cu-adevărat melodia sa că-l voi primi în inima mea 23. Din vis ne luăm speranța dar Din vise nu se oprește o lume întreagă și visând speranțe să culegem o zi și-o noapte toți om visa dar nimeni nu poate să întoarcă lumea sa Din realitate nu se poate a scăpa înspre vis a intra și doar visul ne rămâne ca să putem împlini dorința 24. Prin venele tale Prin venele tale trece un trandafir albastru ce din tine se naște Un trandafir albastru îmi trece acum prin minte Și îmi aduc aminte că-n buzele tale fin parfumate o lume întreagă descopăr Devii un adevărat cercetător – umbli cauți să fii cât mai departe să afli cât mai multe lucruri – un secol să-ți ia Tot n-ar fi de ajuns 25. Egiptul (I) Din lumea de dincolo toți zeii din Egipt și-a lor lume se izbi de frumusețea minunatelor nisipuri ca pe ele așezați să stea înghesuindu-le sub forma unei piramide 26. Deschide-ți La răsărit de soare mii de nuferi se vor deschide Deschide-ți aripile să poți zbura ca un fluture spre libertate Deschide ochii până nu va fi prea târziu Nu uita: realitatea e adevăratul dușman cu care te confrunți 27. Egiptul (II) De mii de ani așezate pe nisipurile aurii ale Saharei piramidele de-o mare greutate Morminte ale zeilor ridicate Când luna va răsări ochii mei vor fi numai pentru trandafiri albaștri 28. Inima dansând tango Stai puțin iubire în inima mea stai puțin nu te mișca și dansează-mi dragostea în ritm de tango să îmi aprinzi inima să-mi ia foc Tango eu ți-oi dansa doar să rămâi în inima mea Îți voi dansa tango zi și noapte 29. Salvarea mea – un desen Naruto Un singur episod de desene animate încredere mi-a dat – Naruto în lumea mea e ca și-a lui deoarece așa am fost și eu Credeam mereu că sunt singură și cred că nimeni nu mai este lângă mine În umbră am fost uitată de către toți 30. Moartea frunzei și spinul Din plopu’-imens cade în alint o frunză uscată printre spini și totul e-atât de ciudat: - Hei tu frunzo de ce ești atât de uscată și mohorâtă ? - Dacă ai ști tu spinule că viața mea s-a dus și fericirea mea la fel căci am căzut din cer... Spinu’ tăcu și șopti ușor – Dumnezeu să-ți lumineze calea! Vântul cel neastâmpărat își râde pe sub mustăți și parcă ar șopti încet “nu m-ai prins nu m-ai prins” – se aud râsetele lor și lin se duc în pace În liniște toată pădurea tace (Când o farsă te face să zâmbești nu uita să visezi) 31. Codrul De-i sfârșit de-i început lumea toată este drumul ca la început și sfârșitul e un nou început și invers începutul e un nou sfârșit de-i lună printre stele de-i soare printre nori tot în lume e ca în cer de e noapte fără stele de sunt păsări călătoare codrule tot mândru ești precum vara înflorești tu rege ne ești nici cerul nici pământul nu-s ca tine de mărite tu ești cerul călătorul stelele și pământul luna și soarele sărutări tu ne oferi ca niște suflări de primăveri Tot îmi semeni a iarnă floare de cleștar 32. Copilăria Trec ani ca clipele scuturând aripile trec ani torcători ca niște nori călători În mintea mea copilăria-i ca o stea și mi-aș dori să nu mă mai despart de ea dacă nu ar mai pleca Ar fi cea mai frumoasă chiar de s-or prăbuși luna și stelele din cer făcând pământul praf Una cu ele-n praf din izvorul tinereții aș bea fără să mai gândesc Copilărio de ce vrei să pleci din viața mea vreau să rămâi lângă mine până la sfârșitul lumii Nu te ascunde de mine oricum te voi găsi ești tot ce am în viață și mă mai face să zâmbesc Alergând nopțile prin codru întunericuri văzând cum curg din râuri ape și limpede-mi fug din ochi vioi Dar încet-încet îmi șoptești la urechi îmi șoptești că într-o zi am să cresc și copil nu voi mai fi Și fericit eu n-oi mai fi bucurii m-or părăsi Deoarece știu că-n viață avem un singur țel Precum o frunză tu te vei ofili și într-o bună zi tu vei veni la mine și iar vom fi fericite Tu ca un trandafir vei înflori mândră și gingașă vei răsări în mintea mea Vei fi mereu acolo dragostea dintâi Copilărie nu pleca te rog să mai rămâi un singur an Nu înțelegi că te iubesc hai să fim iar prieteni să străbatem paradisul Scuturându-mi aripile să ne mai lăsăm o dată duși de valul vântului suflând Să prindem aripi de înger să zburăm către cer te rog măcar un singur ceas 33. Rebel Rebel e vântul călător suflând ușor peste ale noastre visuri rebeli vom fi mereu Prin curtea de liceeni din grupuri de elevi mai sunt și eu (gândul la mate-i greu) Băieți care joacă fotbal (mereu așa-i văd că fac) chiuluri de la școală nu lipsesc (nițel) Râdem de profesori ca niște tăntălăi și nu ne pasă de mate și părinți Fetelor machiate cu mult tupeu în capul lor soarele zâmbește Zâmbim și noi odată cu el și privim cum cerul e senin și soarele din raze ne mângâie ușor Chipul ne e înseninat de muzica pe telefon căci altfel nu avem cum să ne distrăm În fața profilor fumăm și ne merge bine mereu îi enervăm când avem un test ce nu ne interesează Dacă luăm un doi nu-i nimic – altul la rând Așteptăm vacanța să ne distrăm puțin și noi profesorii ne cer Stăm cu capu-n carte dar ce ne pasă nouă căci lumea nu-i vreun țel vom fi rebeli o viață Copii noi tot vom fi certându-ne părinții că nu ne pasă-oricum Așa vom și rămâne o viață întreagă liberi vom fi ei ne cer să-nvățăm iar noi în ore sforăim sau vorbim Þipăm și tot așa cu un doi mai și tăcem când în ore n-ațipim ci râdem cam des de părinții ce urlă 34. Prietenie falsă E tot ce ne rămâne un suflet chinuit plin de durere că cel mai bun prieten Ne-a mințit la vorbe grele apelăm ca sufletul să nu ne doară – că a fost un prieten bun Și drept scut noi folosim vorbe grele ce ne dor când totul s-a sfârșit În mâini ținem lacrima ce doare dar nu-i nimic cu timpul o să treacă Și totul o să fie dat marii uitări dar n-o să uităm că prieteni am fost Și din prieteni dușmani de moarte am ajuns Ne-am îngropat în visele și în speranțele prea mari că o să fim Prieteni o veșnicie într-o falsă prietenie ne-am băgat Fără să știi ce ne aștepta și lacrimi de durere or curge mii dar nimeni nu poate salva Ceea ce tu ai distrus iar lacrimile mele te vor blestema de viu căci minciuna ai folosit Pentru a-ți minți cel mai bun prieten nu pot să cred că ți-ai folosit Cel mai bun prieten la falsele tale prietenii blestemat ai să fii o veșnicie Fiindcă trădarea ta doare și chiar de voi uita tot blestemat vei fi Că prietenia-i ca frăția te ia n-ai să scapi durerea ei tu ai să i-o plătești cu lacrimi ca și mine 35. Obsesia dragostei Scârbit de amintiri cu tine tot mă urmărește un coșmar și nu mai știu ce e cu mine De ce te visez mereu poate că ura ce ți-o port e de vină scârbit de amintirile cu tine Mă tot gândesc ce să fac cum să fii tu în locul meu și ura și durerea tu în Suflet să le porți aș vrea ca ura mea să treacă și învăluiți de un sentiment misterios Noi înc-o dată să ne privim dar inima ură în ea îți poartă Și te visez că te înfășor într-un lanț mare de fier cu un lacăt pe el cu un ritm Scârbit de amintirile cu tine la un ritual particip : te omoram te îngropam și eu râdeam O obsesie am făcut pentru tine tot te îngropam te zbăteai darn u aveai scăpare Am atâta ură în mine încât nu mă pot abține însetat de răzbunare te-aș înjunghia pe la spate Doar să scap de ura care e în mine te urăsc cu tot ce e mai rău pe pământ Te urăsc tu mă auzi la tine chia ram ținut nu pot să mint Din iubirea ta m-ai scos și durere mi-ai adus am să te înjunghii în inima ta rea Și am să te dau cu sare să țipi cât poți tu de tare să vezi cum e Să porți ura în piept și în suflet de-oi scăpa în iad tu să te duci 36. Ai să vezi că vei regreta că mi-ai refuzat dragostea Vreau să mă vezi și pe mine o singură dată Dar tu nu te uiți la o fată așa ca mine nu-ți pasă Cât de mult te iubesc tot îți spun dar în seamă Tu nu mă bagi am să mor să mor căci după ochii tăi mor nu-ți pasă oare? Că te iubesc cu răutate tu mă alungi și într-o bună zi Răsplata ta față de mine tu ți-o vei primi am să fiu și eu ca celelalte și ai să plătești cu bani mulți Tu o să fii în locul meu și eu nu o să te mai bag în seamă așa cum faci și tu am să râd când am să te văd Și am să-ți spun că ai să mori râzând te voi lua peste picior ai să vezi și tu cât va fi de greu Nu vei mai fi cu nasul pe sus și în chinuri tu-mi vei cere îndurare 37. Zâmbet și plâns Când un zâmbet tu dăruiești eu din plâns nu pot să mă opresc Când plângi lacrimile tale se fac prin magie perle și cristale Nemuritoare aș vrea să fie viața căci aș trăi alături de tine o veșnicie La rău și la bine când zâmbetele curg pe chipurile noastre lacrimile să ne fie împreună 38. Grădina de gheață întunecată În grădina cu flori acum e zăpadă și gheață Tristă și întunecată părcă ar fi grădina Un lac de gheață întunecat Cărări prin flori de gheață țurțuri întunecați reci și plini de gheață 39. O copilă fără apărare în fața familiei O lună plină mă chinuiește doar pe mine parcă m-a blestemat Cel de sus pentru un păcat cât zilele de mare Și doare atât de tare cât nimeni nu mă înțelege și e trist Căci tu copilo tot așa vei fi slabă și proastă și nimeni Nu mă apără nimeni nimeni nu mă bagă sub aripa sa Mi-e teamă nu am nicio putere față de ei nici mama nu mai e mamă Căci și cu ea mi-e frică de toți unde să mă duc ce să fac dacă spun ceva Îmi dau foc și mă omor nu mai rezist în familia asta 40. Beție Din beție în alcoolemie din șanț în alt șanț ajuns în comă la spital 41. Nebunia Nebunie și chindie tot în asta de-o voi ține tot bogat eu voi rămâne ca mirosul florilor din cireși Nebunia de-i sărăcie nu contează un pahar va aduce soarele pe strada mea Chiar de sunt sărac o țuică tot mai iau și fericit tot o să fiu fără nebunia pe care o port Mort aș fi și nebun tot o să fiu din toate ea m-a scăpat cu o țuică în pahar 42. Romeo și Julieta Căzând din cer două stele în diferite părți – fată și băiat se transformă crescând deși nu se cunoșteau Povestea lor avea să fie o dragoste în doliu el prinț și ea prințesă între popoarele lor Război era-ntre ele deși la un bal de-al lui apăru ea c-o mască dar fața sa dintre toate el o vedea Deși masca o ascundea nedându-și el seama exact ca ea se-ndrăgostea La sfârșitul balului el o întrebă “- Cum te numești?” “- Cine ești?” răspunse în fugă Julieta Răspunse repede Romeo dându-și masca jos pe loc cei doi își dădură seama că se-ndrăgostiră El o căută și o găsi dar auzind cine este pe loc încremeni și chipul ei îi apărea-n orice noapte Atunci într-o zi o întâlni și-i spuse “Nu contează cine ești – noi doi ne iubim cu-adevărat –, să nu ne despărțim” Ea fuse de acord însă-i văzu cineva și totu’-avea să se sfârșească-n doliu La balcon el o striga “Julieto Julieto tu dragostea mea ieși la balcon să-ți văd chipul” Ea un trandafir îi arunca spunând “Romeo Romeo dragul meu Romeo Te voi iubi mereu” atunci părinții lor veniră și-o închiseră în cameră Pe el la fel dar într-o zi scăpară și întâlnire își dădură vrând să se otrăvească De la venin moartea să vină ca ei să stea-mpreună deși toți vrură să-i despartă Dar efect veninul nu-și făcu – doar era un somnifer Ea atunci crezu că Romeo al ei murise și chiar se otrăvi Murind ea el se trezi și a-nceput s-o plângă când o văzu pe jos în cavou fără niciun pic de viață Mai rămăsese un strop din sticluța cu otravă iar el îl bău ca amândoi să se ducă-n moarte de mână Și după ce muriră războaiele se sfârșiră iar toți ai lor îi plângeau de milă 43. Rândunică - Rândunică rândunea cum este lumea ta? - Ia uite-așa când zbor minunile lumii le văd și uit ușor de viața mea că eu zbor atingând din aripi nori și stele - Rândunică rândunea rogu-te ia-mă și pe mine să fiu liberă ca tine - Copile copilașule tu vei fi mereu în lumea mea până când vei fi om de treizeci și unu de ani hai să vezi lumea mea copile drag închide-ți ochii Și vei vedea cum prinzi aripi din struguri vei mânca lumea toată te va vedea Dar și greul nostru ai să-l vezi numai lasă-te dus de imaginația ta Ușor atinge vița-de-vie cu palma ta și lasă-te ca prins de farmec - O Doamne cât e de frumos parcă totu’-i de vis ce frumos! ce frumos ! - Vezi copile drag noi îngerii suntem transformați în păsări - Mulțumesc dragă rândunică rândunea 44. Lalele În grădina cu lalele stă și cântă la vioară un mic greier În grădina cu lalele stau nepoatele mele citind basme și povești Harap-Alb cu Făt-Frumos În grădina cu lalele cad mii și mii de stele iar motănașul alintatul dă-n ele cu laba Lalelor lalelor – așa sunt fetele și băieții cucuieți – ca petalele voastre de cad iar la pământ Din petalele dumneavoastră copilașii-s fac mii de coronițe să le fie de ajutor și ca să dea-n dar mămicilor 45. Albina Dintr-un stup o albină iese în grabă cu o găleată goală-goală și polen adună pentru mierea sa Ia te uită Moș Martin bagă lăboiu’-n stup – ar fura și el din miere că tare-i bună bună Stupul e deranjat de ursoiul cu lăboiul – Moș Martin cam speriat plin de miere s-a-ncăpățânat Albina dacă-l zărește drept în labă îl înțeapă : - Na Moș Martine ai încurcat-o acum fugi că nu-i de glumă tot stupul vrea să se răzbune 46. Înger păzitor Când se naște un prunc se coboară și un înger pentru el Alb ca un fulg de nea cu păr galben ca soarele ochii albaștri ca marea șoptind dintr-un glas divin Îi spune la capul lui “Cât timp vei trăi eu de rău te-oi păzi și-ți vois ta alături o veșnicie” Din înger păzitor fulg va ajunge un fulg alb și pur ca sufletul lui 47. Flori Florilor florilor mireasma voastră e dulce ca mierea parfumată și frumos curge de parcă ai zbura când o miroși și te-ai ridica încet încet iar visele parcă-s mai frumoase când voi vă împrăștiați mireasma voastră delicată 48. Valoare Valoare are viața precum și speranța Valoare are ceasul căci fără el viața nu ar mai avea valorea ce-o avem cu toții cât suntem pământeni Valoare are mama pentru că iubirea ei e tot și ne-o dorim 49. O floare! ce ofilită ești... O floare! Ce ofilită ești... tu în carte strălucești ca un trandafir roșu ca sângele numai că tu ești chiar un trandafir ca sângele meu și te aștept să-mi dai un răspuns oricât de mic ar fi dar tu-mi răspunzi că ești mort atâta știu mai zaci un pic din tine-n cartea mea am vrut să te salvez însă n-am putut era prea târziu erai deja mort te-am găsit pe scara mea am zis că dacă nu te pot salva din ghiarele morții o să te pun în cartea mea (Cea mai veche poezie pe care o iubesc cel mai mult deși nu-nțelege nimeni de ce se reptă cuvintele Aceia nu vor înțelege ce-s dragostea și moartea – poezie veche) 50. Îngeraș divin Îngeraș divin de la tine vin toate faptele mari sau bune Știu de bine bunătate de-adevăr și de dreptate de iubire de blândețe Cele mai calde povețe pentru că mă-nveți să fac numai fapte bune Eu îți mulțumesc cu drag dar de ce plânge inima de ce plânge dragostea ?! 51. Poezie nouă tristă Peste ape mări izvoare peste munți ce se înalță și peste șapte țări și peste șapte mări și peste șapte dealuri și peste mii de case rătăcite în adâncul întunericului e o rază de lumină Ea pătrunde pe acolo – în fața luminii stă o casă întunecoasă unde-o fată-i prigonită și puțină mângâiere cere El se pleacă – brațe-și lasă căci lumina sa – a soarelui o iubește și-i dăruiește libertate Nu mai este închisă ca o pasăre într-o cușcă fără de lumină – libertatea e a ei acum (Această poezie e făcută din momente adevărate pentru că ochii mei văzură tot că lumea e atât de rea La viața unei copile de șapte ani am văzut cum Soarele o lua la cer de mână dându-i mângâietor liberate și aripi – acum ia un înger Dumnezeu s-o apere) 52. Draci laci scăfâlaci Draci laci scăfâlaci au căzut iar pe draci Scaraoschi-nfumurat au dat iar peste necaz Scaraoschi țipa și urla toți dracii se ascundea ei de frica lui știa iar un drac dădu de-o belea Toți dracii tremura și se-ntreba toți cine a dat de belea El pe unul acuza c-a dat și-și punea dracii pururea să se bage peste el – era mic și prichindel toți dracii râdea de el că-i pusese stăpânului întunecat piedici cu coada sa – el de dânsul se ferea ca de sfântul pururea 53. Din vară până-n toamnă Mii de fluturi colorați stau și-mi aleargă prin grădină când vara a venit Hai la plajă scoici s-adunăm din ele brățări să ne facem o zi de vară până-n seară să ne bălăcim în apa caldă a mării și noi tot fericiți să fim Din plopi și chiar din salcâmi din vița veselă de vie fiecare frunză va cădea câte un ciorchine de strugure alb Din plopi ștejari salcâmi vor cădea mii de frunze aurii roșii maronii – ce trist apari dar sunt gutui și multe fructe Uite-o pe bunica ne va face-un compot dulce ca mierea și pe grauri îi văd zburând după hrană uite au plecat rândunelele s-au ascuns și veverițele strângându-și ochii de adio vreme bună ! 54. Școala și clopoțelul Sună iară clopoțelul școala iară a-nceput dis de dimineață parcă a venit sfârșitul Obosiți și necăjiți iară ne-obosesc ăștia iară vacanța nici bine n-a trecut Când auzim și clopoțelul ăla iară ni se urcă păru’-n cap din nou teze peste teste iară părinții-o să ne certe Că doi tot doi o să luăm școala asta-afurisită ne vine mereu de hac când văd cât de-amărâți suntem Of oftăm mereu tu clopoțel afurisit mai oprește-te odată că deja mă ia cu somnu’ Hai să mai dorm o dată cu burta pe carte căci n-oi schimba eu lumea cu un doi și cu un șapte N-oi deveni eu președinte tot în banca mică și mucegăită o să stau râzând ca prostul Căci vacanța asta tot obositoare este și când văd și școala și aud blestematul ăla de clopoțel mă obosește și mai tare II. Caietul meu iubit 55. (Dedicație către caiet) Un lacăt agățat acum s-a descuiat cu cheia sufletului. Acum lacătul se deschide și vor începe noi refrene-așa, de capul meu. La revedere, caietul meu! 56. La margine de drum La margine de drum durere și suspine se-aud căci am muncit pentru toți, numai îngerii-mi plâng de milă. Cei pe care i-am iubit pe pământ, toți m-au uitat. Cu silă mă uit în jur. Pentru că eu visai ceva. Și parcă voiam să plâng, dar în josul iadului eu mă duceam. Și ceream răzbunare : în casa iadului eu am intrat – păcat peste păcat – atâta doar am înțeles. 57. Un pumn de pastile la noapte Un pumn de pastile la noapte aproape am luat și moartea tot nu vrea să mă ia. Necazuri peste necazuri, dar cum pot eu să spun că e bine când toți mă urăsc – chiar și cea mai iubită ființă a ajuns să mă urască. N-au nevoie de mine și dacă aș muri, le-aș face un mare bine să nu le mai stau în cale celor de lângă mine fiindcă mă urăsc. Doar moartea mea le-ar face bine cu adevărat. 58. Inconștientă În mintea mea acum se dă o luptă căci e sfârșitul meu și mă gândesc... Cum să termin cu bine căci mâine am teză și nu știu nimic – Doamne ajută-mă! 59. Călătorie nouă Când în drum cu moartea te întâlnești, parcă ai vrea să fugi, dar nu uita s-o lași cât mai mult în urmă – nu va mai putea să fie decât o amintire neplăcută. 60. La apus de soare La apus de soare acum așteaptă-mă, te rog, fiindcă te iubesc. La apus de soare dăruiește-mi o sărutare, căci te doresc mai mult ca orice altceva. 61. Dezastru În zvonuri mari stau acuma căci eu am pierit și toți îmi râd în față că nu mai exist, mă critică ca pe un mare infractor. Dar îi las în pace că o să vină și vremea lor pentru lupte și războaie în lacăte și închisoare, în lanțuri de fier bătute. O să le fie cum mi-este mie frig – o mână nu le-oi întinde și-am să râd și eu de ei, așa cum mi-au făcut ei mie. 62. Zâmbet întunecat Zâmbet întunecat, azi te am pe față, căci nu știu de ce plâng ca un copil cu lacrimile foste copile. 63. În cabana întunecată vrăjile În cabana întunecată de pe dealul corbilor stă o babă cu o falcă și-n ceaun ea tot rotește Și cuvinte ne’nțelese tot rostește; pune aruncând în colo și încoace picioare de broaște, praf de stele. Sânge de sânziene, ochi mari și bulbucați, chipul plin de riduri... 64. Vrăjile Sunt cele mai puternice lucruri magice. Și ele nu pot fi desfăcute de alte vrăjitoare. Adică omul singur nu se mai poate dezlega. Nu se mai poate desface dintr-o vrajă. Sunt trei căi de-a dezlega vraja: Fie să știi ce vrajă a fost făcută. Fie ca persoana respectivă să se răzgândească. Fie ca... iar să te iubească. 65. La gâtul tău La gâtul tău stă agățat chipul meu cel sugrumat și tot mă minți. Că o să mă lași să-ți ies din ochii tăi cei dragi de unde iubire veșnic mi-ai promis. Și m-ai mințit! Acum eu stau și plâng, căci nu mi-e ușor să mă văd închisă-aici. Și fără tine, de către tine prins la gâtul tău, la lanțul tău, chipul meu plânge ca-n așternut. 66. Plâng și nu-mi dau seama Plâng și-mi cam dau seama, că tu nu mă iubești. Aș dori să mor acuma, ucisă de mirosul tău pe veci. Devin un parfum de crini, căci ei mi-au adus asupră-mi doar dorința mea cum nu mi-ai dori-o: O moarte cu lacrimi negre, iar pe tine, blestemul trandafirilor negri să te aleagă!... 67. Încurajarea Dacă viitorul ți-e senin, tu nu privi în urma ta. Că vei vedea ce e mai rău. Privește numai către răsărit. Să vezi c-ai să poți; și-acum nu plânge... Și continuă să mergi mai departe – nu te uita în spate! Căci o să-ți pară rău. Zâmbește adânc și nu arăta tristețe-n inima ta. Așa continuă să mergi, fără păreri de rău! 68. Stiloul Trecui aseară pe lângă fereastra mea cea dintâi în fugă. Exact cum fugea de nebun coborând fratele tău, acum trecui și eu... Și vrui să te întreb dacă-i adevărat că stiloul de la tine e din sânge pur. Cu penița din sticlă, cu două nestemate acum sfârșitul îl voi scrie, cu stiloul de la tine. 69. Gluma. Stimate domn, stimată doamnă... Stimate domn, stimată doamnă,... Conștiința nu mi-e pătată, căci am plecat și v-am lăsat baltă. Fără niciun fel de viață, eu vă mulțumesc... Prin această scrisoare vă doresc mult noroc și fericire! Stimate domn, stimată doamnă,... Și ca să-nchei, eu vă trimit salutările mele. Și vă spun că am tras (dat) colțul acum o mie de ani acestei scrisori. Vă mulțumesc, cu drag,... Frâncu Maria Bianca. 70. Rugăminte către Dumnezeu Doamne, te rog, îndeplinește-mi visul să știu engleză și alte limbi și să devin vedetă și poate că așa voi reuși lângă cel de la Tokio Hotel - ar fi nemaipomenit să devin cântăreață de rock și să devin bună la matematică. Fie-ți milă de mine și fă-mi cadoul ăsta de moș Nicolae, că mereu am avut încredere în tine și din credință te implor: tare mi-aș dori să îl întâlnesc pe Bil, sau să devin designer și să ajung la el și să-mi uit familia! Te rog, Doamne... 71. Cum se-oglindește luna-n apă Lângă lacul de lângă casă se-oglindește luna ca un înger ce plutește. Pe deasupra apei luna se-oglindește în mijlocul pădurii vieții mele. Că-n această casă în care locuiesc a căzut îngerul rău din cer atât de frumos... *** Lacrimile cad de pe obraz pe foaia ce o scriu și ele se transformă... În miros de crin ce mai vine ploaia pe foaia plină de venin ! Căci plâng când singurătatea nu mă lasă-n pace. Și stau singură fără speranțe : mama mi-e ca și dușman iar frații și surorile la fel, nu-i bai! Nu m-ajută în nimic, doar vor să mor scriind cu durere. (Ãsta-i adevărul) 72. Venin Un șarpe încolțit asupra ta stă-ncolăcit. La gâtul tău e aplecat și vrând ca ai tăi colți să fie-nfipți în el, mă uit la el și vreau să pot face și eu ceva pentru a te scăpa de veninul lui ce se-mprăștie în trupul tău. În câteva clipe chipul tău va muri. Doar amintirea dragostei știu că te va-nvia și sărutările mele te vor trezi dacă și tu mă iubești cu-adevărat. Dacă nu, îți voi da jumătate din viața mea pentru-a te salva de durerea cea greoaie... Doar visele mor și reapar atunci când tu mă vei săruta, fiindcă tot veninul tău va ajunge-n trupul meu. 73. Vis Când plâng, doar visele mă pun pe picioare. Când visez, doar lumea ta mă trezește și zâmbesc în mii de culori ! Labirintul inimii Florentina-Alexandra Sârbu (clasa a IX-a C, CSEI “Albatros”, Constanța) 1. Labirintul inimii În inima oricărui om există câte un labirint și-acela este încărcat numai de iubire Acea iubire vine-n labirinturi pentru că inimile au nevoie și labirinturile se pot uni numai prin iubire 2. De ziua mamei La mulți ani mămica mea la mulți ani de ziua ta tu ești tot ce am mai scump și iubirea inimii mi-e darul Inima mea nu-i pentru altcineva ci bate-acum pentru mămica mea fără mamă eu nu existam de fel te iubeam te iubesc te voi iubi mereu 3. Destinul este scris în stele Stelele-ți scriu destinul destinul tău e ca scrisoarea – o scrisoare tocmită de zei că nu poți să-ți scrii un destin Oricine are destinul scris în stele dar nu pentru toți destinul poate fi crunt destinele sunt scrisori magice Toți avem câte un destin unii au destinul bun alții au destinul rău ca veștile venite de departe 4. Să nu uiți de inima ta Să nu uiți că o inimă trebuie iubită inima ta fiind ca un templu – poate iubi dar poate și urî Nimeni nu-ți condamnă inima la o iubire pe care tu n-o vrei Să nu uiți de inima ta nici când e străpunsă Orice inimă are sensul ei și sensul ei e fără sfârșit Cupidon e vinovat de toate iubirile și orice suflet poate suferi 5. E vina ta M-am îndrăgostit nebunește de tine E vina ta că am început să sufăr Și totul s-a întâmplat într-o zi frumoasă de toamnă Ziua aceea o să mi-o aduc aminte mereu 6. Florile contează Este foarte ușor să fii copil Toți se întristează că ajung maturi Pe acest pământ sunt multe flori și aceste flori sunt colorate Noi copiii spunem că planeta poate avea mii de flori și putem să ne spunem unul altuia că trăim ca plantele Am avut multe amice și amici – cu unii m-am mai certat iar de ceilalți sunt foarte-aproape și-mi place lângă ei pentru că de ne certăm ne-mpăcăm ca florile ce se trezesc în zori 7. Inima Inima este motorul vieții Ea bate de la naștere până la moarte De aceea îi spunem motorul dorințelor pentru că fără inimă nu putem trăi clipele Inima conduce viața iar când ceasul sosește atunci și ea parcă tace Acest ceas este și sufletul ce bate fără încetare începând de la naștere și repornind după moarte 8. Iubirea Între o fată și-un băiat există până la urmă numai iubirea – nimic altceva Băiatul să aibe grijă de fată nu s-o certe dacă a greșit Asta înseamnă iubire ea fiind dată ca s-o trăiești - Voi vă iubiți? - Da! Dar ne mai și certăm... - Vă dau un sfat vouă și tuturor celor care iubiți. Iubirea nu provoacă ceartă sau tristețe Ea aduce bucurie și multă fericire Nu vă mai certați când vă iubiți 9. Copilăria n-o uita Treci prin copilărie și spui c-a fost povestea de care sigur ți-ai aminti toată viața Când o să fii bătrân o să îți vină foarte greu iar de-ți vei reaminti de copilărie te vei înveseli Să nu-ți strici copilăria cu tot felul de prostii și nu uita: copilăria-i o poveste ce te cuprinde iar apoi te lasă Ajungi bătrân și zici c-a fost atunci frumoasă Fii atent că acum este tot cum o s-o vezi târziu 10. Pe marginea unei prăpăstii Sunt singură sunt pe-un vârf de munte pe marginea unei prăpăstii unde nimeni nu mă poate vedea Nimeni nu mă iubește și nimeni nu observă o inimă atât de rănită Doar îngerul iubirii o va privi și-atunci va înțelege că acum nimeni nu mă iubește 11. Când te uiți Când te uiți la soare gândește-te la tine când te uiți la mare gândește-te la mine când te uiți la lună gândește-te la rudă când te uiți la stele gândește-te la prieteni și nu uita cât de aproape de nori ești 12. În al nouălea cer Sunt spre-al nouălea cer: iubesc un băiat dar totuși nu sunt chiar fericită – pe-acesta îl mai iubește o fată și vrea să-l țină pe el numai lângă ea Dar nu reușește pentru că nu știe că-n al nouălea cer trebuie să fii de unul îndrăgostită Ea nu-l iubește – cine știe cine-o mai fi în capul ei! 13. De câte ori te văd De câte ori te văd inima mea îți cedează și-i e frig că într-o toamnă rece noi ne-am cunoscut și em m-am îndrăgostit Tu nu te-ai gândit deloc și mă faci parcă să mor dar mor cu inima-npăcată de al tău dor Și noaptea-ți va aminti de mine când voi fi îngerul tău iar tu-mi vei rămâne-n gând deși mă vei uita curând Gândește-te din nou la sufletul meu și la zilele care îți vor aminti de mine