Poezie
Între două frunze cenușii, Emil
1 min lectură·
Mediu
Acoperit cu întârzierea ta, lungă
- ca o rochie galbenă, prinsă între două ceasuri de așteptare,
câte unul la fiecare margine a timpului -
stă pe un scaun,
mai bătrân cu o cafea,
între doi necunoscuți.
Primul i-a spus că mestecenii merg mereu împreună;
și că sunt cenușii doar când îi privești de departe.
Al doilea nu i-a spus nimic și l-a privit de departe.
Acoperit cu întârzierea ta, pe un scaun,
ar dansa o noapte întreagă, în cerc, ca să amețească,
ar cânta o noapte întreagă, la nai, ca să amețească,
ar număra o noapte întreagă, la ceasuri, ca să amețească.
Între două frunze cenușii, Emil nu își găsește niciodată locul.
Mai întâi cade el,
mai apoi cade totul.
001.509
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dragos Farmazon
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dragos Farmazon. “Între două frunze cenușii, Emil.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dragos-farmazon-0030061/poezie/1811141/intre-doua-frunze-cenusii-emilComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.