lay down...

Fericirea este o chestie pe care și-o permit oamenii odihniți acolo unde se aud piane pe străzi, în grădini cu salcâmi, pe uliți iernuite, în pântecul copilăriei cu gust de nuci cu miros de tămâie, cu bunicu deghizat în Moș Crăciun cu bunica în genunchi în fața altarului, cu tata învelindu-mi picioarele acolo unde mă trezesc la șase jumate s-o chinuim pe Alina, să întindem preșuri prin livada ca să facem pe mama, tata și copilu’, în fundu’ pădurii, la Dănilă Prepeleac, E o chestie pe care n-aș putea s-o mai înțeleg și azi și mâine și cu atât mai puțin peste 10, 20 și 30 de ani ea se dă din ce în ce mai puțin, aștept cu ochii chirciți la fântână la Saint-Michel să treacă, să facă valuri vulturii cu părul răvășit cu vorba sâsâită Imi vine să vărs, să crap îmi vine la fântâna lu’ Saint Michel mi se întorc mațele pe dos de la apele care mușuroiesc pe lângă străzi La Fayette alunecă pe lângă mine cu buzele roșii, descreierată Azi mai trimit acasă o vedere Fericirea e izvorul ascuns la care Ovi se așeza pe o piatră și aștepta să-i înghețe dinții.