Cand miroase-a ardei si a ploaie

initial vazand numai titlul m-am gandit c-am sa dau peste un poem 100% rural plin de flori, fantani si poteci. ma bucur ca nu a fost asa. poate ca in final, sau mai bine zis in ansamblu, e vorba de un sentiment comun insa felul in care este descris face totul. imi place dezinvoltura din primele versuri, dezinvoltura insa care ar trebui controlata putin taind macar un \"pentru\" daca nu doi. pana la \"nu mi-e\" poemul are un fel de introducere, cel putin asa am perceput eu debutul sau. dupa care urmeaza o descriere calma, cuminte, in care nu ma simt sufocat de elementele naturii ( asa cum face lumea-n general cand se trezeste sa vorbeasca despre copaci, frunze si alte alea ). finalul e puternic, mai ales imaginea cu soba, cu vara, nu are cum sa nu-ti placa, cel putin daca ai trait o perioada la tara sau ai fost pe acolo, e imposibil sa nu recunosti senzatia. fiind vorba de cascat la fel, cine a avut o bunica de tipul celor care ne carau uneori pe la biserica, stie :)