Doru Dorian David

Irina, mi-a placut digresiunea ta, elevata, darnica... insa aici acum ma refeream la acest eseu strict matematic, explicat atat de bine de autor... eu il cred si teoria este bine delimitata, desigur discutabila( orice lege este discutabila)... ma bucur ca te vad razboinica si foarte legata de filosofie... tot respectul, fara tine masa ar fi fost patrata... nicidecum brancusiana... cu atatea si felurite inaltari... ma bucura si implineste cuvantul tau, iti multumesc... mi-ai dat repere utile... maaai dar draga imi esti! cu scuzele de rigoare!

ei si acum sa ajungem la un sens comun... in matematica inca nu s=a ajuns sa-l definim pe \"Zero\" decat cantitativ nu stim care este diferenta dintre nimic si zero... descalcim matematica in puctele care tind spre zero... putem delimita limite,,, insa intotdeauna gasim un gol o portiune indeterminabila...
nu merg mai departe eu ma cred poet si cred ca lumea este o integrala care se defineste printr-o primitiva cu asta basta/// o noapte limpede ca destul m-am zbatut pe uscat!

imparati...

Ioane... imi pare rau, trebuie sa-ti spun ca nu limbajul ma interesa... ma intriga frumos amplitudinea ideatica a lui, acel frumos in care credem ca ne repetam... exact cum ai sufla in lichidul acela cu apa si sapun si ramanem uimiti cum o lume de baloane(identice) ne fug sub privire iar uneori ni se sparg pe nas... atat, cam asta este prietene... in aceasta teorie expusa probabil ca se pot dezvolta o multitudine de teorii... ei dar vedem ca si istoria este ciclica... ipmarati, regi, presedinti... ei vezi exista puterea care este deasupra, cezarul... oricum ii privin din orice sistem social ei exista... nimic nu s-a schimbat prietene! ori tu crezi altfel?

Irina, nu am impresia, sut convis ca ai intrat intr=un spatiu care nu te imbraca, autorul eseului era total departe de ce spui tu... am impresia ca te zbati in propriul trup... ce s-a spus implica o cunoastere aprofundata macar a aritmeticii ori geometriei ( sunt atat de complexa) de pilda impartirea unui unghi in parti egale cu rigla si compasul... ia lucrurile de langa tine... dupa ce le-ai definit total(?) incearca si filosofia... o carte citita este ca un fulg... inaite de a-l percepe se topeste... nu te avanta... sunt atatia care te asculta!

Adevarul este ca problema pusa/impusa m-a vrajit... nu cred ca exista poet care sa nu fie incitat, ba mai mult implicat in aceasta problema. eu am vrut sa-i dau un invelis care sa inghita si literatura... sa incite!
Ma gandeam la aceasta spirala imensa... acest perpetuuuu care se dezvolta in armonie: universul... daca nu urmeaza modele, aceleasi! in micro si maco structuri, atunci trebuie ca exista creatorul si programul sau.... traim intr-o lume clonata?
unicitatea este se pare doar privindu-ne prin dumnezeu ca asemanare? ei ma opresc si eu... pacat ca in mijlocul nostru nu este o masa... iar in mijlocul ei o flasca de vodca... niste femei gingase si o muzica mefistotelica!

Nu exista demonstratii vizibile ca am spus ceva pe langa... si mai exista in micro-univers se zice acea particula a lui dumnezeu, iata cum configuram intregul din nimic... si mai adaug ceva; exceptia intareste regula! sa pricepi corect afirmatia trebuie sa te gandesti la o multime care se supune acelorasi reguli/legi .... daca elimini exceptia iata ca multimea devine veridica mult mai clar definita... problema este cat de larg privesti... fizic ori matematic ori filozofic!

Citind acest eseu, mi-am inchipuit o biblioteca( definita numeric, desigur) fiecarei carti i-am atribuit un puct(care se dilata inlauntrul lui, o punga elastica, ori ceva la fel memoriei umane)... luand doar cateva cuvinte din orice carte, deja ma aflu intr-o lume naucitoare... acele cuvinte leaga in sinea lor religii, istorii filosofii, o lume) nici nu m-am gandit bunaoara ca un cuvant isi poate pierde continutul, putand sa ia orice alta semnificatie diferita chiar si de istoria lui)...chiar si cuvantul este indefinit. Privind invers doar cateva cuvinte trecute prin lantul cunoasterii construiesc sigur o biblioteca... iata ca fiecare punct/carte poate fi/ este imaginea bibliotecii si invers... intr-un cuvant se construiesc si reconstruiesc una prin alta!

Nu trebuie sa ajungem la Dumnezeu pentru a intelege ca totul se afla in om si si omul pana la putinta intelegerii naste totul/ este capabil!

dar cand ne aducem aminte de macro si micro - univers/

Interesant spus ca dumnezeu este absolutul!(dar despre.... la eseul ce-l asteptam)

O zi buna

Retin (.....) :

\"ți-am promis că porii nu vor respira
până când trupul tău
nu îi va umbri \"

Un lant de nopti/zile de fiecare data intr-un alt inel, in care placerile devin constrictive, inimile doua au fost ingropate in zapada iar pe zapada o rana prelunga.... o umbra desirandu-se.... chipul unei femei, intoarse intr-o fetita...

Iata si unda gandurilor petrecute nostalgic prin poem.. cand nu mai putem lega nimic pustiul ne zideste...daa... viata implica acea curgerea spre margini! realitatea o autoritate care ne obliga sa ne inchipuim sa visam sa ne atarnam de o inima prea fragila!

Daca in prima parte a poemului femeia este blandetea intruchipata...\"mă pot prăbuși măcinată la fel ca un mal de nisip/ în palmele tale/
.......................
te pot strânge în brațe fără să mă vezi
să pun rufele la uscat și să le uit până cade bruma
pot să stau pe bancă până târziu, fără să știi cât am lipsit?\"


in final...
iata ca femeia rabufneste... nu ma mir... imprevizibilul, neastamparul sufletului, blandetea la atipod... varietatea gandurilor ce se dezvolta intr-o clipa, intr-un monolog sa spunem!


\"pot face multe lucruri ....

să stau pe bordură și să număr mașini
să te decojesc ca pe un fruct până ți se văd venele
să te beau dintr-o singură înghițitură\"

Da, un poem care oscileaza intre tandrete si reversul ei.... impaciuitoare si navlanica... intr-un cuvant femeie...
ca marea Azov... care este adanca si freamătă ucigător

PS
Nu obisnuiesc sa clatin cuvantul poetului... este un fel de intimitate a fiecaruia; felul de a-l aseza, de a-l spune, de a-i da viata! Dar uite ca astazi
o fac... prima strofa... nu-mi da pace!
\"aproape ca nu ne mai deosebim sangele\"... ma deranja acel meu... tau... Ei am spus si eu...

O zi blanda!

\"când te apucă întunericul
și nu mai ai pământ\"

nici sa mori nu mai poti, esti intr-un exil permanent ca un iesind din tine in tine... chiar si Eliade era pierdut dezradacinat intr-o lume straina lui,
nu s-a pierdut si=a lasat vederea pe apele unei limbi in care s-a imbracat din copilarie...

miezul acestei strofe m-a biruit;

\"te vei trezi într-o clipă
că nu mai poți face niciun păcat
așa cum paralizatul nu mai ajunge
la scăldătoare
deși febra-i mai mare ca o luptă
între două jumătăți
din care una doar mimează întregul\"

am cateva indoieli, explicatia crezului prin boala/frica/angoasa desi in final ce spui este adevarat... realitatea este ca nu stim care parte mimeaza intre cele doua jumatati... intregul este o iluzie, un experiment... extremele le incercam pe cont propriu fara a incerca implicarea.. nu stim pana si de unde incepe un gand bun... cand el este schimbator ca vremea! adevarurile sunt conjucturale... sigurele posibilitai lasate omului sunt iubirea si ura, viata in golul altuia tot prin iubire ori ura... se vede ca moartea in orice credinta impinge lumea inainte... este un paradox... \"te asiguri cu funia vrăjmașilor\"

dar \"când te apucă întunericul/ și nu mai ai pământ\" nici sa traiesti in liniste nu mai poti!

Toata iubirea... astazi doar o fuga mai mult sentimentala, empirica prin sufletul poemului... dar cine stie cand o sa revin, privind lumea altfel!

PS
A mi se scuza posibilele greseli typo...

Fabian, iata ce spune poeta:

\"am trecut dincolo de colinele toamnei lumea e prinsă de vie într-un cântec spre miazănoapte
nesătulă și tristă obosită și înfrigurată făgăduită pierzaniei și îmblânzită de timpuriu\"

Iata un pas sigur... chiar daca in iarba moarta a ramas doar amintirea greierilor... povestea furnicii... painea de pe masa... realitatea impartita intre religii si politica... cine crezi ca va invinge... eu cred ca tot ei... nu stim alta cale... este una sigura prefigurata de cand lumea... turma... oile si carmuitorul... apreciez versul poetei tumultul vietii ei petrecerea prin viata
gandul fabulos!

Batrane, un poem deosebit pus pe hartia virtualului cu o seninatate amagitoare
bogat si cu tente de haiku... imbietor, pastelat cu darnicie... fiecare strofa este bine conturata prinsa in imagini curajoase... o zi buna, inspiratia vaz ca se tine strans de tine!

CMM, indracita iubirea ta... chiar daca ai in tine \'una-mie-si-unul\' de ingeri...
da! un popas placut cu fruntea neincretita... poemul, limpede, improspatand aerul greu al toamnelor ce ne zebrelesc in cusca...

daaaa \"stau în fața casei tale până trece și viața asta\"... o zi buna... te-ai ascuns o felie din vreme!

printre cele mai profunde atingeri este cea a mainilor...este un semn de impacre
de bucurie... simplu, o zi buna, am incercat in cateva cuvinte sa ajung la orbul de vedere nu altfel... neindoielnic mainile lui au ochi iar auzul imbraca imagini... noi avem ochi si nu vedem urechi dar nu auzim... atunci a fi orb este o ingrijorare? am cunoscut un poet din Botosani care scria cu gura, nu avea maini... se vedea ca era mandru!

Iata de ce potul ne spune:

\"din umbra nisipului
adus la mal
respiră împăcare\"

si totusi si totusi

\"și totuși e mult prea mult pentru el
și mult prea puțin pentru noi\"... vazatorii(?)

am inteles chiar si acel dincolo de libertate... unde nu mai sunt pucte de frica... dar de ce acest \"... triplu salt
cu inima roasă de fericire\"... ma refer la inima \"roasa\" totusi ? in jurul omului adevarul cauta un spijin stabil! da ai dreptate in final alegem \"... un mod de a circula fără semne /printr-o jumătate de om\" a lasa de la tine/noi... poate sa insemne a nu cere inapoi nepasarea si frigul... poemul este incitant inca nu mi s=a dezvaluit intru totul... o sa revin...

erata...

scriu sub lumina opaitului... un dop ce pluteste pe ulei de masline sub o icoana fumuita... maaai, nu rade citeste \'naite... pasii pasii...

am privit-o plecand dintr-o femeie inalta intr-o rochie neagra si inalta, era un sfarsit de vara... imaginea s-a ingustat, i-au ramas gleznele, pantofii, pe scena genunchii imblanzind ochii impatimitilor... ei... in urma doi sani de lumina in culmea lor doua inimi... imaginea ei jumatate... da va fi venind si un timp in cand vom spune; te uita cum ninge decembrie... a prins promoroaca si clampa.... ( undeva in adac exista intreg poemul )
dar nu vom uita ca dintr-o intaplare sa ne amintim, versul poetei:

uneori știu
că mai trebuie să aștept
încă o zi
doar să-mi aduci liliac
în noiembrie

marinimoasa asteptarea... cand magia toamnei ne ia sufletul ca intr-o poezie...

Batrane, doua Haiku-uri... pe cinste... nu numar silabele imi este indeajuns sa-ti
inteleg starea... profunzimea sufletul! m-ai zidit in cateva cuvinte... ca originalitate inclin spre; \"ziduri înalte-/ doar tăcerea-n jur pictând/ aripi și umbre.\"...

Un poem foarte bine conturat, penduland intre daruire si antipodul ei, hasurand un chip matur de femeie ; navalnica, reala, uneori tandra, uneori neimblanzita, uneori visatoare...

\"am fire albe în păr îmi place să joc zaruri cu moartea
uneori fumez mult alteori dorm puțin iubesc
să fiu ținută în brațe
dar nu strâns niciodată prea strâns\"


..............

când mă transform într-un ghem de tăcere
înțeleg pietrele arșița verii copilul adormit
în ridul bărbatului\"

... iau din scrisoareaa pe o floare de lotus... manunchiul darnic imbracat intr-un alb impaciuitor:

\"... îți pot turna răsăritul în ceașca de ceai
te pot descânta între coapsele mele\"... O zi buna!