Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Cor al tăcerii

VI

1 min lectură·
Mediu
Lupta din noi ține de ere...
Atunci aveam aripi -
S-au scuturat cu fiecare lovitură
ce ne-am oferit-o ca pe un dar
în zi de sărbătoare (morbidă).
Au rămas două perechi de crengi uscate,
frânte la cele mai mici adieri
ale durerii...
Îngerii au uitat de noi
Ne-au lăsat ferecați printre
statuete de ceară albastră...
A trecut luna.
A trecut și zborul păgân!
A ramas doar un cor al tăcerii
Furiile-au stagnat obosite
în pereții de vânătă piatră -
acum se retrag bântuite...
Ne-am trezit îmbrățișați fără noi
într-un sărut al buzelor cu colți;
Ne priveam unul pe celălalt
învătând încă o dată secretul
și numele neascuns în sine
ale celuilalt...
Trecusem Iadul...
Și acum eram din nou,
noi amandoi, într-unul...
002.111
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
121
Citire
1 min
Versuri
26
Actualizat

Cum sa citezi

Doru Alexandru. “Cor al tăcerii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-alexandru-0011972/poezie/137587/cor-al-tacerii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.