pereche

In poezie, autorul aduce in prim plan vesnica dorinta a celor doi, a cuplului, a sufletului pereche. O intoarcere la Adam si Eva, plus sarpele de rigoare, dorinta lor (oare?) de cunoastere, a altor Eve, altor Adami...

Infasurarea in ghimpi ar putea fi constrangerea (poate fi verigheta de aur, de argint). Cuplul se poate rupe, sa se desparta, dar e constient ca singuri nu pot trai, nu pot supravietui. Undeva sus, in ceruri, ei sunt uniti vesnic.

Doua tulpini si-o radacina. Din nou vin cu intrebarea: de ce poetii canta doar floarea? Ori tulpina? De ce nu canta radacina, cea care uneste, care munceste fara tihna, care hraneste viata.

Dor si doare...

Frumoasa poezie. Interesant mesajul.

La recitire,
st

Multam de vizita, Sache... multam mult.

\"de ce poetii canta doar floarea? Ori tulpina? De ce nu canta radacina, cea care uneste, care munceste fara tihna, care hraneste viata.\" Eu dau vina pe... natura perena, mereu umblatoare a poetului :P. Acum... fiecare poate raspunde la aceasta intrebare conform credintelor sale...

Ai dat un sens randurilor mele... Iti multumesc; e frumos ce ai vazut tu, foarte frumos.

Drag,
Dor