Poezie

culoare

da-mi o gura...

1 min lectură·8 iunie 2005

Mediu

pictând imagini ce niciodată nu le văzuse

cu mâinile pline de vopsele -

am întrebat-o de ce îmi folosește chipul drept

pânză pentru picturile ei,

iar ea mi-a răspuns - dă-mi o gură! -

zâmbind, parcă venită dintr-altă lume...

apoi mi-a întins o mână zâmbind,

și i-am dat o gură și-apoi încă una,

și parcă nu mă mai săturam de gurile acelea

pictând imagini ce niciodată nu le văzuse

un nas, doi ochi, două sprancene, și o gură -

și-am întrebat-o iar de ce îmi folosește trupul

drept pânză pentru picturile ei

iar ea mi-a dus un deget la buze-mi;

și mi-a răspuns

- șșșș... dă-mi o gură... și spune-mi dacă nu e frumos...

zâmbind, parcă venită dintr-o cerească lume...

și iară i-am dat o gură...

și nu mă mai trezeam din visul acela...

și iară i-am dat o gură!

și iadul era pe pământ fără parfumul buzelor ei!

am întrebat-o apoi

ce-are să aibă când va termina tabloul acela

și mi-a mai dat o gură;... s-a dat înapoi

și mi-a privit șăgalnic

și drăgăstos...

mi-a răspuns, zâmbind;

parcă venind dintr-o altă lume...

- pe tine! -

001.234

Doru Alexandru. “culoare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doru-alexandru-0011972/poezie/126180/culoare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.