cu pași înapoi

mai așteaptă înca cu pașii înapoi copile drag, nu te naște azi... mai așteapta un mileniu sau două poate lumea pe care o vei găsi atunci va fi prielnică curcubitaceelor noastre prostești colacul de la pomană l-am dat la săraci azi plouă cu noi din ceruri zdrobite cu pasteluri infiorătoare mă trezesc în furtuna narpaznică a cuvintelor strigându-i morții: Vin\' de mă ia! Vină! am obosit încercând să prind timpul de aripi! mai așteapta încă cu pași mici de copil iubito, paginile se șterg scriindu-le de-a-ndoaselea dar timpul între noi nu mai vine, l-am pierdut printre oameni nici urmă, nici trupul... aici începe un joc ce nu își are ispită decât pentru noi...