rămas

m-am înghesuit între buchii încrustate în petale grele ale unei flori de gaură neagră. nu mai există pămant să mă-ngrop; albele linii ce delimitau cerul te stele tot eu le-am înghițit căci am mâncat cerut de foame... am urât stelele... acum n-au sa mai ardă devin mucegaiul din felia cu unt ce o ceream, într-un cuvânt mă destram și nici-o rădăcină nu mă mai ține pe vreuna din liniile aeriene destinate zborului cu-o jumatate de gură, care încă mai poate vorbi de la ultimă căzătură a lunii; sorbind însetat din aerul crud și... sugrumat de praful desăgii de mult putrezită vă spun cel din urmă cuvânt - rămas bun...