Bouquet

Etern timpul pierdut a rămas o gaură-n perete Un ruj amorțit atârnat lângă-o oglindă amară - Mai trec cateodata îmbătat - parfum... și patul neatins parcă etern... Am păstrat un buchet îmbrăcat în albe șuvițe Un dram de lumină prea chioară... dar de ce altceva să m-agăț!? M-am plictisit de rânduri și buchii cochete... Aș vrea să spun că urăsc! Pastrat-am buchetul... dar n-am să ajung niciodată la el... Am rămas o așchie sărită departe - aproape; Descompusă în ploaie sub tălpi delicate ale unui parfum de damă...