Pietre pe ochi

E liniște, și rece și e-ntuneric! Și pietrele-mi vorbesc acum; privindu-le cum cresc, au început să-mi cânte! Și dănțuiesc... O lume nouă, dincolo de mine - cu zâmbete senine și iz de bucurii... Închegat privesc din întuneric stană ce ma separă-n două... Și-mi iau avânt! Și pumnul mi se-oprește - piatra crapă fărame după mine... Eu sap! Ea trece liniștită sub zbătutul meu... Dar nu e loc! Nu e lumină și pietrele vorbesc! Privindu-le cum cresc au început să-mi cânte cu bocet de muiere... Ultima nuntă... Neputincios... De-am să mă scol Am să proptesc cu omul lumea asta plină de... scănduri putrezite.