De dimineaț\'

Îmi spui înfometată \"Te-aș mânca! Mă lași?\" Privindu-te-n cearsaful alb de dimineață Îți răspund: \"Da! O gură tu din mine... O gură eu din tine... E foamea noasră doar!\" Trezindu-te din somnul dulce mi te ridici ușor... Cearșaful cade simplu... dezvelindu-ți sânul gol; tu îl acoperi, descoperi ochii mei roșind... zâmbești, ca-ntotdeauna, dulce de parc-am fi de-o veșnicie... De dimineaț\' parfumul tău mă-mbată O gură tu... o gură eu... săturul se împarte pătimaș, Tu - \"Te-aș mânca... Mă lași?\" Eu - \"Sigur! Cum să nu! Dar să mă lași să gust și eu măcar o gură din ale tale buzele...\"