Poezie

Așa

1 min lectură·10 martie 2005

Mediu

E toamnă și tapetul din cameră curge.

E frig, poate prea cald pentru unii,

Și Ariadna își pierde labirintul.

Știam că te voi cunoaște, fără

Să îmi pocnesc încheieturile.

O haină copilă, umflată,

cu Hidrogen din tabel,

Ochi care fug să prindă un cer,

Unghii neastâmpărate, plimbându-se printr-un buzunar

Croit, rupt, găurit, plin, dar răcoros.

Þi-am simțit atunci mâna.

Și gunoierii culegeau bomboanele, pietricelele

Care rodeau tapetul oră de oră, pătrat cu pătrat.

Mi-ai luat mâna,

Am râs, ți-am zis,

M-ai criticat, m-am mirat,

Ce plată am fost... eu te voiam

Adânc, prin codițe,

Jos, în mănuși,

Mult, pe pervaz.

Și mă priveai

-de fapt, mâinile-

Cu ochii

-de fapt, picioarele-

Surzi și moi.

Azi am prins mâna

Sub inima care se întindea ca un tapet.

Am pietricele-un ochi,

Și bomboane-un picior.

Piatra, bomboana,

tu, eu,

Suntem ca

zeu.

003.345

Dorotea-Laura Ianc. “Așa.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorotea-laura-ianc/poezie/110070/asa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.