Dorobantu Dragos Dumitru

M-a îmbrățișat nebunul de la scara blocului o clipă nebunii umbla peste tot azi liberi- gândeam atât de larg zâmbea un ochi albastru ce curat îmbrățișarea aceea mi-a

avorturi verbale înghițite în săruturi ce strâmbă e poarta îngrețoșat de atâta te iubesc borțos stai să naști masa tăcerii aici cuvintele sunt necuvintele atât de simplu spui nu femeia e hâdă

...duete cu noi intr-un blues tu spânzurată într\'un sărut cu aripi legate de glezne eu afumat mă dezbrăcam când de mine când de tine într\'o piesă spectator un poem număra niste

O târâtoare pamântie îmi închipuia pașii în mijlocul drumului, eu șerpuiam cu solzi bucuros că nimeni nu întorcea pe urmele mele ceasul... un timp pentru un șarpe.

Să ridicăm din ape Atlantida, recifuri de corali să încrețim în Pacific, când oasele stămoșilor își vor cere dreptul la sens vom amuți. Hibernăm înfometați în bârloguri cu fiecare iubire ne

Cineva deschide o ușă. Ușa scârțâie,întunericul așteaptă. Văd doar ce mi se arată: fantoma ce mă bântuie m-a confundat cu altcineva. Am murit atunci. M-am trezit cumva cu niște parinți

Între patru pereți statui cu capul pe umăr poartă în dinți inimi scoase la imprimantă. Un \"Tatăl Nostru\" apocrif digera penitența.

Aici toti vin cu lumânări. Nu stiu ce nebunie l-a lovit pe Adam, căci mi-ai violat intimitatea nudic, un șarpe colac ești pe piept. Doldora gura unui mâine străin pe care doarme un câine, o