Poezii

M-a îmbrățișat nebunul de la scara blocului o clipă nebunii umbla peste tot azi liberi- gândeam atât de larg zâmbea un ochi albastru ce curat îmbrățișarea aceea mi-a

prea am uitat că suntem vii prin tomberoane cu șosele ne despuiem din gropi în gropi și în fiecare septenar la ADP se curăță pubele și tot mai sug copiii de prin bălți răspunsuri la întrebări

avorturi verbale înghițite în săruturi ce strâmbă e poarta îngrețoșat de atâta te iubesc borțos stai să naști masa tăcerii aici cuvintele sunt necuvintele atât de simplu spui nu femeia e hâdă

...duete cu noi intr-un blues tu spânzurată într\'un sărut cu aripi legate de glezne eu afumat mă dezbrăcam când de mine când de tine într\'o piesă spectator un poem număra niste

Te-ai maturizat prea devreme omule (și nu zic că asta ar fi ceva rău în sine) poate la tine a scăpat o bucată de creier în plus. Așa au ajuns ei în poemele tale fiecare cu dumicatul

O târâtoare pamântie îmi închipuia pașii în mijlocul drumului, eu șerpuiam cu solzi bucuros că nimeni nu întorcea pe urmele mele ceasul... un timp pentru un șarpe.

Să ridicăm din ape Atlantida, recifuri de corali să încrețim în Pacific, când oasele stămoșilor își vor cere dreptul la sens vom amuți. Hibernăm înfometați în bârloguri cu fiecare iubire ne

Poemul care nu se scrie poem începe cu un handicap omule. Te trezești dimineața cu ochii cârpiți cauți prin pernă o bucată de creier iar au uitat ăștia de tine. Tragi în grabă apa,

Cineva deschide o ușă. Ușa scârțâie,întunericul așteaptă. Văd doar ce mi se arată: fantoma ce mă bântuie m-a confundat cu altcineva. Am murit atunci. M-am trezit cumva cu niște parinți

Între patru pereți statui cu capul pe umăr poartă în dinți inimi scoase la imprimantă. Un \"Tatăl Nostru\" apocrif digera penitența.

Aici toti vin cu lumânări. Nu stiu ce nebunie l-a lovit pe Adam, căci mi-ai violat intimitatea nudic, un șarpe colac ești pe piept. Doldora gura unui mâine străin pe care doarme un câine, o