dorinMOLDOVEANU

Suntem în autobuz în Grecia. E seară. Târziu. Ora la care, de obicei, la București sistemele se opresc din simulat vigilența, ora la care orașul intră în modul economic, low power. Luminile rămân

1. MAGAZIA BAGAJE (GARA DE NORD) - SEARA .1 O femeie îmbrăcată în uniformă CFR cu o gentuță de damă în mână merge printre rafturile înalte ticsite cu genti și rucsaci, sacoșe și alte cutii. Breteaua

EXT. O TERASA - SEARA La o masa de lemn stau BOBI si LUCA. Amandoi poarta ochelari de vedere, au parul lung, BOBI il are drept, liber in timp

Cainele meu invatase ceea ce unii numesc un fel de tacere primordiala Pe alocuri incepuse deja sa isi sculpteze in piele numele tradus in toate limbile Ma auzise la un moment dat cantand nu

Uneori realizez mania mea de a mă fotografia pe stradă la numărul 19 sau pe fiecare a XIX-a bancă din parcul Cișmigiu executând diferite poziții complicate de yoga cu flori de lotus stilizate sau

Statea toata ziua si incerca sa piarda vreme pana cand il suna cineva sa iasa in oras. si cand in sfarsit suna telefonul deja pierduse orice speranta. merge atat de plictisit spre statie incat face

EXT. ÎN IARBÃ - NOAPTE Iulia și Luca stau întinși prin iarbă IULIA (amețită)

Într-o cârciumă de cartier, plină de fum, murdară, pe pardoseala de ciment sunt cioburi de la sticle și pahare sparte, fără ferestre (nu știm dacă afară e lumină sau întuneric), într-un colț stau mai

Pe marginea gropii nu mai crește iarbă din timpuri preistorice Oamenii vin de mulți ani să vadă ce se întâmplă apoi se duc să planteze un copac alții se aruncă înăuntru și devin copaci dar cei

Tot coșmarul care va urma s-a consumat în dimineața aceea luminoasă în care nu putea să-și dea seama dacă păsările călătoare pleacă sau vin, dacă plouă sau dacă vede apa evaporându-se, reintrând în

1 tendonul liliacului doborât iarna trecută de armata germană a fost îmbălsămat acum câteva zile. 2 tomberoanele cu salam de sibiu din curtea crematoriului galați își așteaptă

E ciudat felul in care doi straini se pot intalni de sute ori fara sa se tina minte si daca totusi o data se lovesc unul de celalalt: se vor tine minte? Pe vremea aceea madalina trecea zilnic

de Ce mereu când ne atingem, se întâmplă ceva rău? este Atingerea sfântă și deci nu avem dreptul la Ea? este Chiar așa de rău să-ți dorești asta cu tot Sufletul? cea Mai mare problemă a tinerilor

Aproape de umbră călcam pe urmele profetului împiedicându-mă în pașii lui de Iisus pustiu la fiecare fântână se oprea pentru a bea la fiecare izvor se oprea să mai bea odată ducea în mână o

Cred că până acum nu am avut nici un gând care să fie al meu în totalitate; eu nu fac decât să continui, sau chiar să repet fără nici un rost evident tot ce au gândit oamenii până la nașterea mea –

privește în ochi vulturul fără mâini, sărută-i penele ascultă-i bătăile inimii congelate El e Cristosul cercelat, pletos și nespălat de două milenii, El și nimeni altul Aripi albe ale

FADE IN Un bărbat trecut de 20 de ani, îmbrăcat în negru complet, stă în picioare, lângă o femeie îmbrăcată complet în alb. Sunt pe malul Dunării, dar nu se vede celălalt mal. Ea e soția lui, el stă

Mă învelesc într-un fel de iubire plăpândă la fel cum ea se învelește cu picioarele mele cu forma lor divină unică de singurătate apăsătoare unii credeau că-i vorba de vreo iubită dar nu

Dintotdeauna mi-am imaginat Timpul ca două roți mari două roți uriașe aș putea spune atât de mari încât sunt adăpostite în clădiri separate Pe una dintre ele scrie ceva iar pe cealaltă e o

Întotdeauna mi-am imaginat timpul ca două roți mari două roți uriașe aș putea spune atât de mari încât sunt adăpostite în două clădiri separate Pe una dintre ele scrie ceva iar pe cealaltă e

Stau aici și-ți aștept sărutul Deși am certitudinea că e mai mult decât ireal Stau aici de unul singur și știu cu siguranță că nu mă vei găsi Sunt atât de ireal și nu mă vei săruta Stau de la

Ninsoarea se prelinge cu gesturi încețoșate de pe caldarâmul cerului peste trotuarul pe care merg Ninsoarea îmi face întotdeauna rău mă face să te imaginez moartă tu și eu murind în același

Încă nu pot uita ziua în care cerul a privit înspre ecuator și a vorbit cu voce de noapte. Era un fel de sărbătoare sunt sigur de asta Pe marginea blocului păsările se aplecau amenințător pe

La început iubeam învelit de noaptea cu o cicatrice în forma semilunii pe umăr Apoi ea a devenit vegetală Când i se făcea frică se ascundea sub cupolă Femeia-copac îl acoperea cu