Cind serile sunt prea senine, dupa zile prea ploioase, chibzuiesti
indelung si tragi o fuguta pina la munte. Urcind un pod, ai in fata
sticlaria unui hotel, plina de soare. Intorci capul : biserica
de ce am pielea roz intre pietrele curcubeului,
iar floarea de cais imi descalta umbra obrajilor?
de ce am unghii ghimpi si platose de gips,
pleure nisipoase de scrum?
de ce strigatul atirna
Cind te-am cunoscut, traiam in prezent -
acum, m-am pierdut in timp,
caci tu esti Balcic si Uondon si Londra,
si jumatati de coloane, si pagini medievale;
si linistea sta la masa cu
dinte de verdeata
in car cu fin si suflet de tiganca
cu fin in par
si zimbet de harbuz -
o picatura blonda pe fundal,
indepartat intunecat naufragiat,
un cos de cas sub car cu boi -
porti
eram gata sa-l omor si singurul lucru care ma retinea era o parte din mine numita constiinta, care mi-ar fi ingaduit sa-l ucid fara remuscari, dar stiam negresit ca pacatul era mult prea mare si
Bile albe si roshii si albe si roshii si negre
de biliard
pe fatza de masa ca pistruii soarelui
si constelatii sarace in imaginatie
cu scaune albe si roshii.
Priviri complice la tabla
- sa nu
Alaska - patria simturilor inghetate
unde talpa iti calauzeste calciiele insufletite
doar de cautarea linii de aur sau a ta,
ma gasesc si te gasesc acolo, numai acolo
unde suflul aburit adoarme
cochilia gindurilor mele pe tipsie de argint
intre degetele tale stînge
am plutit pina la nori si pina la stele si mai ales pina la luna
luna sub razele careia
trupul tau
de pasare migratoare si
ploua in sufletul meu ca si-afara
si lacrimile-mi curg pe obraji sarate
doar o dorinta...
saminta de speranta
pierduta intr-un ungher al tineretii
s-a dizolvat sub acidul trist al vietii
