Poezii

Iarna visez inventii : stergatoare de parbriz pentru ochelarii mei hipermetropi. Inghetata pina in mijlocul creierului, oglinda retrovizoare a imaginatiei musca muschii memoriei. Mi-am

Ne pierdem pasii (si umbra si dorurile) pe caile imaginare ale sperantei - zapezi tainice ne uda ploaia (insetata de creatie) (si sufar ca nu scriu invers pe o foaie A4) sub nori grosi de

ploua marunt si miroase-a tei mi-as impleti ghiocei in cercei cu fir carunt

Zidarii zilieri zugravesc zarzarii, zavoriti zimbind ziua la namiezi. Miazazi? Ingrozitor zuruie zarurile, Zalog zoririi zinelor pe obraz. Zapada mucezita zamisleste-n izvor, Ziurel de ziua

Invata-ma sa sarut unghiul drept, sa diferentiez ecuatiile nediferentiate, sa sufar pentru monstruoasa ipotenuza si sa nu-mi placa mai mult cateta stinga, lasa-ma sa-ti eclipsez ovalul

-Barba lui Mos Craciun, palmele pline de singe, sprincene cu promoroaca. Palma grea. -Vind pamint (!) pe Luna. Carul Mare, Carul cu Boi. Intreaga Cale Lactee. E disponibila. -Farurile

a fost odata de ciocolata cu flori rozalinde cu pene colinde cu stele penel un trist menestrel cu soare o zi de dragoste cri a fost intr-o seara un suflet ce zbiara de-argint

sirena bintuie in miazanoaptea emisferelor adulmeca singele frica si prada ea spada o-mplinta si lama-i fierbinte sfisie fisie cu fisie desisul tais-curmezis s-a zis cu migrena vaduva

(Versurile 1,4,7,s.a.m.d. scrise de Anca, 2,5,8,etc. scrise de Dan, 3,6,9... de mine) aer plin pustiu albastru torace gaunos visind nisipuri in pustiu divin din doua trepte una spre colti

Nu am venit pe aceeasi carare cu Bacovia in ultima zi de douazeci de ani, eram singur pe plaja de meduze apoase si sticloase, hidoase priviri intoarse spre trei sute si saizeci si cinci de zile

Masca ce-o port nu-i lucru de shaga, doi ochi adesea veseli si plini de indrazneala ascund taceri de piatra si lacrime amare, lumini plapind arzinde si porti spre cale-afara.

mai inainte chiar de-ngemanari de zile si nopti, diminetile mele-mi sunt negre si-ntineresc neincetat. cu prima zapada de curba noiembrica, traiesc pre-Craciun si sunt in liceu. singuratatea

izvorul aluneca alene printre cuneiforme perleaza drumul in broboane mari calde luminoase mingiie scrutind viitorul cuprins in gropita din obraz se da de-a rostogolul in causul primitor ca

Sunt a saptea minune a lumii, un cadran solar, un amnezic in Tara Orbilor - in a saptea arta, cu al saptelea simt, distrug a saptea minune a lumii.

dimineata iti faceam tartine cu icre negre, la metro cumparam peste la metru si ne puneam visele pe bigudiuri cu suvite rogvaiv. mergeam la gara, luam tramvaiul 2 spre poiana cu mure, incilceam

de ce mi-e somnul mie treaz cind te imbratisez cu coastele? si pielea mea mai alba cind cearsafurile ne despart? re-editat de radulucian

ma linistesc cind ma inchid in camera si gindurile-mi tes de sub teasta izbindu-se de lumina lampii. dispretuiesc secunda dintre doua rafale, caci ma face sa ma simt nemuritor, cind nu sunt

pe muzica mea ai invatat sa plingi pe strada ta am invatat sa dansez printre lacrimi ti-am aratat ca exista stinga si dreapta est si vest te-am surprins departindu-te de mine aparent

mai vino. mai vin. urcusul e lin. din plinul prea plin, durerea-mi alin dar vin si ma-nchin, cu gust de pelin. dogoresc venin combin si suspin, in spirit latin combin si suspin, dogoresc

de ce am pielea roz intre pietrele curcubeului, iar floarea de cais imi descalta umbra obrajilor? de ce am unghii ghimpi si platose de gips, pleure nisipoase de scrum? de ce strigatul atirna

Cind te-am cunoscut, traiam in prezent - acum, m-am pierdut in timp, caci tu esti Balcic si Uondon si Londra, si jumatati de coloane, si pagini medievale; si linistea sta la masa cu

dinte de verdeata in car cu fin si suflet de tiganca cu fin in par si zimbet de harbuz - o picatura blonda pe fundal, indepartat intunecat naufragiat, un cos de cas sub car cu boi - porti

Bile albe si roshii si albe si roshii si negre de biliard pe fatza de masa ca pistruii soarelui si constelatii sarace in imaginatie cu scaune albe si roshii. Priviri complice la tabla - sa nu

Alaska - patria simturilor inghetate unde talpa iti calauzeste calciiele insufletite doar de cautarea linii de aur sau a ta, ma gasesc si te gasesc acolo, numai acolo unde suflul aburit adoarme

cochilia gindurilor mele pe tipsie de argint intre degetele tale stînge am plutit pina la nori si pina la stele si mai ales pina la luna luna sub razele careia trupul tau de pasare migratoare si

ploua in sufletul meu ca si-afara si lacrimile-mi curg pe obraji sarate doar o dorinta... saminta de speranta pierduta intr-un ungher al tineretii s-a dizolvat sub acidul trist al vietii