Poezie
Agonia toamnei
1 min lectură·
Mediu
mai inainte chiar
de-ngemanari
de zile si nopti,
diminetile mele-mi sunt negre
si-ntineresc neincetat.
cu prima zapada
de curba noiembrica,
traiesc pre-Craciun
si sunt in liceu.
singuratatea mea
mai inainte de toate
hibernala
cu pasii mei
si doar zgomotul frigiderului-
eu n-am stiut,
ceva in mine simtea-
m-am imbolnavit de agonia toamnei,
de toamna agonizinda
si infrunt iarna
de la fereastra mea.
003631
0