Impresii

mi-a dat frisoane poezia ta.

adica e ca un film de groaza?

mie mi-i drag ce-mi da frisoane:) uite daca stau sa le descompun putin acuma (treaba pe care o fac fara tragere de inima si prost, nefiind un \'comentator de vocatie\'), tonul, cadenta, frazele scurte, succesiunea de instantanee maruntite deshizandu-se brusc gigantice, nici nu stiu...uite recitesc si ma re-infrisonez:) te-as stela pentru poezia asta.

atunci foarte multumesc. :)
ma multumeam si numa` cu frisoanele, numai ca nu imi era clar.

Daca tigara s-a stins, in timp ce il tineai pe tata de vorba la telefon, inseamna ca ai castigat pamant pe Luna, nu?
Eu as mai lucra pe versul cu farfuria: cu fierastraul.

Mie imi place. E altfel. Si e o poezie de dragoste. De tata, de viata.

Alma, multumesc.
Iar ma incapatinez si nu mai schimb (daca mi-ar fi venit o idee mai rasarita pentru ziua a 7a, m-as fi bucurat...da` m-am multumit cu ce a iesit)... adica pe ziua respectiva... farfuria a fost impresia de toti banii.
e o poezie si de dragoste, da` ce sa-i faci daca nu-i matematicoasa? :) o sa vina si de aia, stai linistita;)

lumina zapezii, lumina lunii, lumina farurilor, lumina artei, lumina artificiala, lumina amintirilor...shi tzigara care a fost aprinsa:)) ai cashtigat! uite ca am scris ce vroiam sa zic.