Dorin

Poezia mea preferata, de fapt singura poezie pe care am citit-o cu inima, litera cu litera, vers cu vers, si a carei metafore imi pulseaza inca in tampla, a fost iubita mea...

Am vrut sa-i privesc culorile, Dar ma pierdeam in intunecimea ei; Nici un alb, nici o lumina, Doar negru si intuneric. Fiecare lacrima

Mugurii infloresc, soarele rasare, norii se preling pe cer, anii trec si ei, ca si mugurii, ca si anii. Se pune punct... si de la capat, iar si iar... Ma cuprinde o tristete goala. Sa port

Mireasma de toamna tarzie, Lacrimi picura pe tort... Miros de moarte timpurie... Azi e ziua unui mort. Lumanari palpaie stinghere,

Cu inima scaldata-n cer Si-un suflet plin de fantezie, Invaluita-n tainic cant, Te vad plutind in poezie.

Curand voi pleca departe... Ce zari se vor deschide - nu stiu; Aceleasi vechi morminte Cu lespezi negre si curate. Si-aceiasi oameni dedublati Cu priviri goale si plecate Imi vor grabi mai