Poezie
D-na Viata
1 min lectură·
Mediu
Am vrut sa-i privesc culorile,
Dar ma pierdeam in intunecimea ei;
Nici un alb, nici o lumina,
Doar negru si intuneric.
Fiecare lacrima ardea.
Fiecare strigat ma desfigura.
Esenta mi se dizolva
Intr-un vartej de vorbe tandre.
Ea ma cuprinde cu soapte,
Cu aburii rosietici ai buzelor senzuale.
Sanii sai pacatosi
Se zbat in mainile mele murdare.
Din strafunduri, dintre umbre,
Ma zbat sa ating cerul
Prea stramt si prea inalt...
Caci viata ma instraineaza
Prin ungherele-i sordide.
In hrube intunecate, printre suflete taciturne,
Stau si ma droghez cu vise.
023.289
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 90
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 19
- Actualizat
Cum sa citezi
Dorin. “D-na Viata.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dorin/poezie/42781/d-na-viataComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BABABaciu Andreea✓Da...si visul este cel care te inalta si te coboara.In vis prinde sufletul ingandurat aripi... in vis gandul insufletit isi care nemurirea.Imi place ideea de a te droga cu vise..dar asta cand insasi viata este un drog.
0
BAceva frumos... uitat... de cine pentru cand?
0