V-am dat pământ și soare, nevrednice ființe,
Văzduh și ape limpezi și alte trebuințe;
Și-acum pământu-i veșted și soarele e stins
Văzduhu-i plin de nouri; deșertul s-a întins!
Voi oameni fără
In marea gara neagra, trei oameni stau si-asteapta,
Sunt tineri: veselia le sta in gând si-n fapta.
E si-un batrân macabru ce pare ca nu stie
Ca jalnica-i faptura e o fiinta vie.
E un batrân ce
Martor tacut al noului nascut
Si-al muribundului ce geme mirosind a moarte,
Gandesc ca omenirii pamantu-i dat sa poarte,
Cât va vorbi cuvântul.
Mereu ai nostri prieteni vorbira despre
Apleaca-te spre mine, sa-ti simt putin suflarea,
Va fi de-ajuns iubito sa-mi daruiesti uitarea
A tot ce ne-nconjoara
Vom fi doar tu si eu
Iar intre noi iubirea
Si poate Dumnezeu.
Te strang
Cu totii suntem niste zei. Niste bieti demiurgi, osanditi sa domneasca peste aceste universuri umpulte de goliciune… Stateam deunazi si ma-ntrebam: mai merita sa narui? Raspunsul s-a rostogolit spre
Nu stiu de ce, dar acum o clipita mi-a trecut prin gand sa ma prefac in brusture. M-am dezmeticit brusc si mi-am lasat crengile sa unduie lin, lin, stii tu ca o lebada de ceara. Mi-am dat seama ca nu
