Poezie
Martor Tacut
1 min lectură·
Mediu
Martor tacut al noului nascut
Si-al muribundului ce geme mirosind a moarte,
Gandesc ca omenirii pamantu-i dat sa poarte,
Cât va vorbi cuvântul.
Mereu ai nostri prieteni vorbira despre toate,
Vecini cu infinitul, stateau doar spate-n spate.
Credinta le era vrerea, iar vrerea: neputinta,
Atunci stapânii lumii; acum: cerând cainta.
001848
0