E întuneric aici, e chiar sumbru
și-mi pare totuși amuzant,
Da, îmi râd de întuneric,
e plictisit... începe să devină
enervant.
Cineva a deschis ușa,
Scârțâie îngrozitor...
și asta mă
Astăzi e mai răcoare,
fiindcă ieri a plouat...
dar simt o căldură imensă
în piept și constat
că sufletul mi-a dat în clocot
și versul m-a deghizat
în cel mai frumos om de pe Terra!
Vreau să
Am un caleidoscop
și te privesc prin el...
așa te omor eu
ca să te văd acum
în mici bucăți colorate,
poate sunt cinică,
dar așa... cu buzele sparte,
cu părul roșu și albastru și
Ce frig e aici
Și ce umed e aerul.
Odaia asta mă îmbolnăvește,
Respir doar mucegai
Și tusea mă îneacă
Și moartea nu mai pleacă.
Ce umed e aerul
Și ce frig e aici.
Odaia asta-i bolnavă
De
În noapte luminează
Un rug trosnind puternic,
El sufletu-mi veghează
De frig și de-ntuneric.
Mi-era frig la-nceput,
Atât de tare tremuram...
Printre clădiri de gheață
Rătăceam...
Mă uit în sus la cer
Și-l văd scăldat în sânge,
De-atâta suferință
Și zâmbetul îmi plânge...
Un fulger rupe copaci,
Tot ce era frumos dispare, pleacă,
Nici flori nu mai există,
Doar fumul
Ce trist e un balon de săpun,
O viață scurtă ce apune
După un minut de plutire,
Când în aer se descompune.
Balonul de săpun dispare
Căci soarta lui s-a sfârșit,
Copilul privește cu
Într-o lume neghioabă,
Ne pierdem în suferințe
Și moartea este o roabă
A timpului... cerințe.
Ne naștem și... murim,
Murim și... asta-i tot,
Când viața ne lovește
Rezistă cei ce pot.
Ne
