Poezii

E întuneric aici, e chiar sumbru și-mi pare totuși amuzant, Da, îmi râd de întuneric, e plictisit... începe să devină enervant. Cineva a deschis ușa, Scârțâie îngrozitor... și asta mă

Astăzi e mai răcoare, fiindcă ieri a plouat... dar simt o căldură imensă în piept și constat că sufletul mi-a dat în clocot și versul m-a deghizat în cel mai frumos om de pe Terra! Vreau să

Am un caleidoscop și te privesc prin el... așa te omor eu ca să te văd acum în mici bucăți colorate, poate sunt cinică, dar așa... cu buzele sparte, cu părul roșu și albastru și

Ce frig e aici Și ce umed e aerul. Odaia asta mă îmbolnăvește, Respir doar mucegai Și tusea mă îneacă Și moartea nu mai pleacă. Ce umed e aerul Și ce frig e aici. Odaia asta-i bolnavă De

În noapte luminează Un rug trosnind puternic, El sufletu-mi veghează De frig și de-ntuneric. Mi-era frig la-nceput, Atât de tare tremuram... Printre clădiri de gheață Rătăceam...

Mă uit în sus la cer Și-l văd scăldat în sânge, De-atâta suferință Și zâmbetul îmi plânge... Un fulger rupe copaci, Tot ce era frumos dispare, pleacă, Nici flori nu mai există, Doar fumul

Ce trist e un balon de săpun, O viață scurtă ce apune După un minut de plutire, Când în aer se descompune. Balonul de săpun dispare Căci soarta lui s-a sfârșit, Copilul privește cu

Într-o lume neghioabă, Ne pierdem în suferințe Și moartea este o roabă A timpului... cerințe. Ne naștem și... murim, Murim și... asta-i tot, Când viața ne lovește Rezistă cei ce pot. Ne