Dominique Costescu

Frumos...Din cuvinte poti multe...dar fatalismul ala mioritit ma cam jeneaza

...mioritic...sigur

Cuvintele tradeaza uneori...nu pot spune suficient.Eu nu am deloc,acum, sau ma abtin cu greu sa nu spun...guilty

Si iata cum mi-am spus parerea.

Am invatat doar sa tac. Sa vorbesc, nu. Nu era o cerere in casatorie. Mi-a placut poezia…mai mult decat celelalte. Sa amintesti de lucruri care ma dor, nu cred ca a fost drept. Eu sunt aici si tu acolo si daca tu, voi ati uitat repede acest fapt, eu mi-l amintesc zilnic. M-a asteptam la nici un raspuns, pentru ca vorbeam cu cineva care nu mai este…Probabil raiul este intelepciune sau inocenta…Nu pot fi intelept, dar incerc din cand in cand sa fiu inocent…Nu sa obtin ceva. Nici macar o confirmare a faptului ca, aproape sau departe, Ileana Cosanzeana nu m-a depasit mereu.

Te-am (\")invidiat(\") intotdeauna...nu pentru greseli...

E cumplit sa te simti singur printre oameni, dar e si mai rau sa nu ai nici macar dreptul sa o recunosti...

Asa sa fie...

De fiecare data cand ne facem ca avem ce sa vorbim simt nevoia sa-ti spun ca nu e bine sa te iluzionezi...E minunat sa vrei sa fii si sa nu accepti orice, dar pana la a fi ceva e mult...Si cum spun si demonstreaza multi,de la un anumit punct nu mai depinde de tine!!!
Pentru ca subiectul replicilor acestea sunt cateva idei care pot fi numite neconventional poezie...eu nu tin minte,ca tu sa fii observat vreodata ca scriu, macar...Dar lectia tupeului se invata cel mai usor...mai ales cand ai datele...

Superbe ultimele tale doua poezii...a doua e mai mult adevarata decat superba.
Acestea vor face intotdeauna diferenta, ce pacat ca nu pot fi doar ele!
Solutii? Poate exista Ma bucur pentru cei care le au si plang impreuna cu cei fara