Doina Postolachi

nu vin cu ceva interesant? :)) mai întâi de toate, acesta este un desen. Și abia apoi,o poezie.

si aici, exempul Dvs mi se pare absurd:

\"câteva umbre tresar, nedecis,
străzile nu văd nimic,
copacii tac

mireasma florilor
a rămas
acolo

fluturii au rămas
ascunși printre gânduri

si străinii cu mantie neagră
se lasă furați în jocul de iele,
cu umbre,
cu flori
cu... \"

ati văzut pete intregi de flori de lăcrimioare, in padure??? Mai inâi le recunosti dupa miros, si apoi, cand le observi, zici ca emană lumina, la cat de dese sunt si cat de puternic este albul lor, in lumina lunii, si pare că albul lor luminos este potentat de miros. Nu este \"prețiozitate\", este ceea ce am vazut si simțit eu prin padure, nopțile.

\" săracul savatie (trebuia majusculă) - ati omis vigrula- ce să ziCÃ CÂnd ..\" pentru asa ceva ați fi oprit un text la atelier :))))))

nimic din ce mi-a inspirat Baston nu este banal.

Era timid, chiar.

Vă rog isistent, nu imi comentați imaginile pe care nu le percepeți. L-ați cunoscut personal???


Mulțumesc.

nu simțiți ritmicitatea versurilor????????


iar \"tristeți pădurețe\" nu ați mai auzit, nu???
si de asta sunteți atât de intrigat??

vă rog frumos, dle Pohontu, nu mai citiți pe pagina mea. Ați zis că incercați ceva, zadarnic - vă rog frumos, nu vă mai pierdeți vremea cu mine. Iar eu nu mi-o voi pierde pe a mea, pe oboecții neințelese mie.

Vă mulțumesc cordial,

D

Bastovoi era clăpăug.

\"două\", pt că avea doar două urechi.

De ce am scris ce am scris? Pt că așa își tinea și purta el urechile.

Pt că așa l-am simțit.

Pt că e poezie și pt că l-am iubit.

Bastovoi era clăpăug.

\"două\", pt că avea doar două urechi.

De ce am scris ce am scris? Pt că așa își tinea și purta el urechile.

Pt că așa l-am simțit.

Pt că e poezie și pt că l-am iubit.

\"ca un liliac de noapte/agățat de creangă\" - am menționat \" de noapte\" , pentru că \"liliac\" și \"creangă\" se asociază cu floarea. Si, de aceea, am făcut precizarea; că este liliac -pasăre, nu liliac -floare.

de ce nu e buna nici asta?

Va mulțumesc frumos, !!!!!!!!!


cu recunostință,

D.P.

bănuiam că nu e voie, după ce mi-a apărut altfel in volum

Simplitatea rostirii poetice nu alunecă in \" pueril\" si \"facil\", dar, de cele mai multe ori, se asociază cu profunzimea si cu sinteza trăirilor mature.

Gorki spunea: \" Tot ce e simplu este indispensabil de ceea ce e frumos\".

Exista doar două pronume negative, \"nimeni\" si \"nimic\", care nu sunt, nici pe departe, marcă a oralității din poezia populară (printre altele, oralitatea aparține si stilului crengian, ceea ce inseamnă limba vorbită de popor, care conferă caracter popular operei lui Creangă).

Regional (ori popular), aceste pronume au variantele \"nime\" si \"n\'icâ\".

Eminescu: \"si nime-n urma mea / Nu-mi plângă la crestet\" vorbeste de izvoarele folclorice ale poeziei lui Eminescu. Or, Eminesu e genial prin felul cum a valorififcat si prelucrat poezia populară, atribuindu-i profunzimi de gând.
\"Nimicuri\" este expresia conversiunii (schimbarea valorii morfologice) pronumelui negativ in substantiv si poate fi utilizat in poezia oricărui curent literar, si in filosofie.


Post-modernismul are susținători si denigratori. Poate fi DETESTAT când o formă bizară nu corespunde unui conținut profund:

\" Rătăcit-am, vai, cu mersul
trist ii gândul, schiop ii versul\" - M. Eminescu

- avându-se in vedere legătura dintre formă si conținut, necesară oricărei opere literare.

Poate fi SUSȚINUT dacă se respectă dezideratul expus mai sus.

Dacă doriți sa gustați din adevătrata savoare a post-modernismului elevat, va pot recomanda să citiți câte ceva din poezia poeților basarabeni(ex: I.Hadârcă, A. Suceveanu, A. Codru si V. Teleucă).

Despre regretatul V. Teleucă, criticul român Th. Codreanu a spus că acesta a \"trecut hotarele transmodernismului\".

p.s. Nu sunt adepta versurilor \" ce din coada au să sune\", dupa cum scriu numerosi tineri, cu pretenția de a se considera erudiți.

Mulțumesc!! Am incercat să fac după cum mi-ați sugerat. Sunt f curioasă ce părere aveți?

multumesc!

bună ziua, D-le Nicolae!!

ma bucur sa vă văd aici, ma simt atât de singură! Si un pic speriată, că nu stiu ce se intâmplă :)))
Bastovoi nu stie că i-am dedicat câteva poezii.. Mi-a iesit cartea după ce se călugărise, deja..

Sper să-l vad la nunta lui A. Buruiană. Va mai lipsi Vklvsk, că altfel.. am fi fost ca pe vremuri..

vă astept aici!! Eu am zis ca nu mai scriu, dar se pare că m-am razgândit..

Mică observație gramaticală, către Dl Ioan JORZ

După verbul a \"disuta\" se acceptă atât complementul direct, \"discută nimicuri\", cât si complementul indirect: \"discută despre nimicuri\".
Similar: verbul a \"povesti\": \"a povesti o intâmplare\" si \"a povesti despre trecut\". Acest verbe intră in imbinări libere cu orice substantve, in functie de complement direct si indirect.


Deosebirea este o nuanță de sens, care ține de sfera polisemiei.
\"Povestesc o intâmplare\" din propria mea viață, trăită de mine si \"povestesc despre intamplări\" trăite de alții.

Verbul \"a povesti\" nu are o sfera ingustă, limitată, de utilizare in relație cu alte substantive, cum ar fi verbul \"a podidi\". Acesta are sferă limitată ( \"a podidi lacrimile\"; \"a podidi plânsul\" si NU \"a podidi râsul\").

In secvența \"anii povestesc nimicuri\", pronumele negativ \"nimic\" este substantivizat. De aceea, este echivalent cu: istorie, intamplare, probleme ieftine.
Ca si la Eminescu: \"nimicul zăcea in agonie\" , unde \"nimicul\" e substantivizat si are sensul de \"neant\". Nici măcar nu \"haos\", pt că \"haosul\" inseamna existența elementelor haotice, amestecate.

La Eminescu are sens filosofic, iar la mine are sens cotidian, raportat la existența personală.

Sper ca mi-am argumentat alegerea.

p.s. in postmodernism se acceptă absența semnelor de puctuație iar majuscula are valoare stilistică( a unui sentiment, a unei stări de spirit: Singurătate).

Si la Mihai Eminescu, acelasi cuvânt este cu majusculă (Singurătate) in Odă ..

incă un exemplu: Zilele Mircea Eliade, Zilele Dante, Zilele Lucian Blaga - nu se scrie intre ghilimele.

Pe undeva nu sunt de acord cu Dvs. Cum ar fi sunat : \" singuatatea mea-i o scrumiera in care timpul isi scutura scrumul\"?? Eu am liberate de expresie. Chiar nu ar fi sunat bine, cuvantul \"scrum\" si inca un cuvant derivat din acesta, \"scrumiera\", de 2 ori in 2 versuri la rand; si apoi, nu are melodicitate. Nu stiu cum altfel sa va explic. Simt , pur si simplu, cum e mai bine.

Recunosc ca sunt corecte observatiile Dvs referitoare la punctuatie.

bună ziua si vă mulțumesc!

Textul meu original era \"tinerețea mea-i o scrumieră\" - insa corectorul de la editură a schimbat textul, fără de voia mea :(

de ce doua texte sunt \"pagină autor\", si .. de ce restul mi-au rămas in \"atelier\"? Mulțumesc