poezie 20
Sunt tulburi gândurile triste și neliniștite. Aseară au aflat lumina stinsă și palma ta, în părul meu. Și nu a mai fost loc și pentru ele să se încălzească în buclele calde, blonde,
DPDoina Postolachipoezie 19
În serile ploioase de Iulie, voi reveni pe-aceleași drumuri, de-altădată, pe care picioarele îmi răsfoiau, din mers, cele mai triste gânduri, ca două semne de carte, voi reveni, când mă
DPDoina Postolachipoezie 18
Regretatului meu frate Călin Drumurile ne despart cu încă un an, cu încă o părere de rău depărtările au devenit mai umbroase. Marea s-a mai adâncit cu un cuvânt… Ne este dor
DPDoina Postolachipoezie 17
Copacii, ca niște cerșetori, își întind cuiburile, ca șlepcile, la drum. Ca bănuții, ouăle se adună în cuiburi. Asemeni unor trecători zgârciți îi ocolesc anii.
DPDoina Postolachipoezie 16
Curs LRC, UB Prin geam coboară o scară de lumină. Câteva gânduri triste mi-au mai rămas și iată că acum se încălzesc la soare.
DPDoina Postolachipoezie 15
lui Savatie B. Câteva umbre au tresărit. Străzile nu au văzut nimic, copacii tac. Undeva, un mănunchi de lăcrimioare răspândește mireasmă de lumină. Fluturii nu vor să
DPDoina Postolachipoezie 14
El își ascunde urechile ca pe doi muguri de tristeți pădurețe, le odihnește în palme, ca pe două cuvinte sincere, le poartă atent, ca pe două flori pe care, timid, a venit să mi
DPDoina Postolachipoezie 13
pentru S. Baștovoi La turnul cu clopote duc și alte nopți, și alte insomnii arată spre el cu degetul lor ascuțit și
DPDoina Postolachipoezie 12
pentru S. Bastovoi În pădure se vorbește despre tine bufnițele ți-au văzut gândurile cum umblă noaptea și violează femei lupii
DPDoina Postolachipoezie 11
Orașul m-a reântâlnit cu indulgență.. Gândurile vechi s-au ferit să mă întristeze. mi-a fost dor de-ai mei, mi-a fost dor de mine. mai rămânea un singur lucru: să ard podul - pricina
DPDoina Postolachipoezie 10
Am plecat din oraș mai înainte ca vechile gânduri să simtă că le părăsesc. E aproape dimineața iar gândurile triste au rămas cu mult în urmă - depărtările mijesc ca o vedere slăbită de
DPDoina Postolachipoezie 9
Apele nedormite s-au abătut și de data aceasta sub Pod. Era ca și cum ar fi adus cu ele toate nopțile și toate gândurile tulburi - chemase ploaia să biciuiască drumurile, să înece
DPDoina Postolachipoezie 8
Nu ar fi crezut vreodată că Podul avea s-o însoțească in toți anii care au urmat. Acesta avea să se aștearnă între ea și ceilalți, ajutându-i să o cunoască și, tot el, făcând prăpastia dintre
DPDoina Postolachipoezie 7
În barul Singurătate se adună zilele și anii, discută nimicuri, își amintesc de trecut și beau cafea aici se râde și se plânge, se citește mult ciobită și murdară, tinerețea mea-i o
DPDoina Postolachipoezie 6
Și în această după-amiază vechile gânduri vor urca pe cămin, își vor lua zborul peste oraș ascunse, îmi vor povesti de tine și despre căile ferate undeva, dincolo de mine singurătatea a
DPDoina Postolachipoezie 5
Gândul cel trist ca o cravată cenzurează fiecare respirație, singurele păreri de rău, ultimele emoții... Părăsit de unii, necunoscut de alții îmi omor plictisul, și doar din când în
DPDoina Postolachipoezie 4
Cu streșinile roșii de nesomn mă petrece gara și-ntreg orașul și cerul pistruiat de rândunele- turnul îsi flutură batista de fum în amintirea mea.
DPDoina Postolachipoezie 3
Plictisit și rezemat de perete, caloriferul ascultă strada. Gândurile triste intră pe fereastră, se lipesc de pereți ca niște țânțari și nu-l lasă să adoarmă. Nu le zice nimic,
DPDoina Postolachipoezie 2
Piticii au adunat vânatul, au tăiat lemne, au adus barca la mal. Apoi au trecut pe sub creionul meu, ca pe sub un duș rece și au luat hainele bune. Iar acum privesc, bucuroși la mine și la
DPDoina Postolachipoezie 1
Paltonul doarme în cuier ca un liliac de noapte agățat de creangă. Nu-mi trezi paltonul, lasă-l să doarmă, la noapte va avea de umblat după pradă.
DPDoina Postolachi