Poezie
Deja vu
1 min lectură·
Mediu
Cioburi de timp apus
Dintr-o clepsidră spartă
Zgîrie
Aprig, cu furie,
Taie, nu iartă,
Cu sîngele curgînd de jos în sus.
Concav hiatus,
Prin falduri de timp
Trecutul s-a suprapus
Peste acum întunecat și plat.
Doar aparență de prezent
Și-un gust ciudat, vag cunoscut:
Simt cà trăiesc intermitent
Și cu aromă de trecut.
Lumina e aceeași, dar cam mată,
Și noaptea-i prea tăcută
Pentru a fi adevarată.
E o muzică de lume nenăscută.
Voi mai fi fost acest acum
Prăfuit
Și semănînd leit
Cu acel atunci postum ?
Bucuresti, 14 noiembrie 1994
044927
0
Mi-a placut in special:
Și noaptea-i prea tăcută
Pentru a fi adevarată.
...
Voi mai fi fost acest acum
Prăfuit
Și semănînd leit
Cu acel atunci postum ?