Poezie
Purificare1
A+
1 min lectură·
Mediu
câteodată mă mustră conștiința
când sunt adăpat
de vreo stea sau de vreun animal rătăcit;
apele îmi cresc continuu
n-am cum să le scad —
voi tăcea doar,
tăcerea e un mod de purificare,
deși sub voalul ei
se zăresc atâția ochi
dornici de dumnezei.
vagabonzi,
neatinși de nicio mână de om,
prea blânzi
și plicticoși sunt
acei câini crescuți
în casele bine încălzite
de pielea frunților.
acum
plouă torențial —
e momentul să-mi scot neuronii
și să-i împrăștii,
cu multă grijă,
să se rotească
în jurul meu
până când se va auzi
primul lătrat
pe cer…
043.056
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Djamal Mahmoud
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 97
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Djamal Mahmoud. “Purificare1.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/13911542/purificare1Comentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMonorat de trecere, sper ca-i mai bine acum.
cu stima
cu stima
0
AFDjamal,
chiar mi-a plăcut \"spovedania\" ta.
modul meu de a comenta e ... neconvențional - dar asta nu mai e o noutate!
e totuși un dezacord, aici: \"și să-le împrăștii cu multă grijă\".
corect este: \"și să-i împrăștii cu multă grijă\".
chiar mi-a plăcut \"spovedania\" ta.
modul meu de a comenta e ... neconvențional - dar asta nu mai e o noutate!
e totuși un dezacord, aici: \"și să-le împrăștii cu multă grijă\".
corect este: \"și să-i împrăștii cu multă grijă\".
0
DMma bucur ca ti-a placut.
0
plouă torențial
e momentul să-mi scot neuronii cu grijă
să-i împrăștii tu pe undeva pe deasupra ca să se rotească
când sunt adăpat de vreo stea până când se va auzi primul lătrat pe cer...
Dumnezei
... vagabonzi
neatinși de mâna de om
- sub voal zăresc ochi dornici –
în casă prea bine! încălziți-mi pielea frunții