Tu ești, eu nu-s, pășim în doi,
Duală creatură,
Miros amar în gură.
Tu ești, eu nu-s – nevoi.
———————————-
Mă-nec, surizi, mă stingi ușor,
Privirea ta mă-ndură,
Cu gust acut, arsură
Mă-nec,
Visez nopțile, cum să-mi petrec zilele. Departe de Ea,
Stă un copil ce mușcă dintr-un număr.
Nu mai apuc să șuier. Trenul…
Fuge unifom accelerat. Constat,
Că lumea mă cunoaște drept un
Mușc din durere - o mestec bine, o scuip la temelie.
N-ascult povețe - adun tristețe, caut armonie.
Fals-ul lui Oreste - mă orbește, îl strîng și-mi fac perete.
Ironia - mă picură, trece
Gigi nu era tocilar... Dimineața punea accent pe spălatul dinților, nu pe freza rebelă care îl uimea de fiecare dată. Motiva că nu-și găsește gelul, de fapt nici nu avea gel. Nu-și pregătea geanta de
Fugărind zgomotul pașilor
îmi urmăream umbra,
părea că știe mereu încotro s-o ieie...
Nu erau stele,
nu erau nici măcar vre-o 2 luni
singurile sclipiri însoțite de scîrțîituri
Alei de saturn cobor în neștire,
Sunt singur și sigur că astăzi e acum.
E timpul cînd jocul de geniu nebun,
Învins mi se-nchina, cerînd nemurire.
Ecoul metalic e singurul care,
În viforul
Pentru prima data a ramas singur, intr-o liniste ce taia rasuflarea... mult prea liniste. Bancile pustii de saturn, infometate de zgomot, se sparg intr-o armonie aproape perfecta. Din tavan, flori de
-Numele, Prenumele
-Disperatul...
-Doar atit?
-Pot sa fiu si mai disperat...
-Virsta?
-Copil
-Cit de copil?
-Atit cit imi permite timpul
-Timpul?!
-Sase fara zece...
-Destinatia?
-Scrie pe
Mi-am facut curaj si am intrat. Am zis \"Buna Ziua\", dar nu se obosi sa ma salute nimeni, mai tirziu era sa inteleg de ce... Mi s-a facut semn sa ma asez pe scaun. Era moale .Atit de moale incit
Era ora zece, nimic mai mult, nimic mai puțin. Era ora zece. Pentru prima oară priveam tavanul, și încercam să ghicesc cînd acul ceasornicului cufundat în nelumina, va lovi ultima dată. Simțeam
Nu era un norocos. ..
Credea ca norocul e scuza prostilor, si doar prostii cred in noroc. El cu siguranta nu era un prost. Stia ca viata e grea si plina de nedreptati. Desi avea doar 15 ani, nu de
---------------------------------------
Pașeam prin covorul ucis de culoare.
In urmă simțeam cum pasii se ineacă.
Mergeam înainte, dar totuși în spate,
Cu țurțuri de gheată păreau sa
------------------------------------
Vine o vreme cind ceata se lasa.
Aeru-i plin de mizerie, Simt!
Simt cum s-opreste in piep si ma ineaca,
Inima-mi bate dar tot mor
-------------------------------------
Tristețea coboară în suflet tenace
Văd vulturi ce zboară și cad amețiți
Simțit-au ei stîrvul și stau și l-așteaptă
Simțit-am eu vulturi și stau și-i
D