Euforie

Pentru prima data a ramas singur, intr-o liniste ce taia rasuflarea... mult prea liniste. Bancile pustii de saturn, infometate de zgomot, se sparg intr-o armonie aproape perfecta. Din tavan, flori de mucava raspindesc un miros de neputinta. Un ris haotic, inspaimintator, face sa vibreze si ultima doza de curaj... Isi lipi obrazul de geamul rece, ningea cu fulgi de creta colorata. Dupa colt doua figuri livide se sarutau stingace. Incepu sa numere fulgii, deschise geamul si prinse unul in miina, apoi inca unul. \"O sa-i daruiesc cercei de lumina\" isi spuse naiv, si ii aseza cu grija in batista. Simti buzele ei reci pe obraz si mirosu-i dulce. Ceva greu apasa pe umarul lui... Deschise ochii, si grabit isi privi batista din care se scurgeau picaturi, una cite una. Umarul ii era murdar de creta colorata. Un ris haotic, inspaimintator, face sa vibreze si ultima doza de curaj...