Poezie
Labirint
http://www.disperatul.com
1 min lectură·
Mediu
Alei de saturn cobor în neștire,
Sunt singur și sigur că astăzi e acum.
E timpul cînd jocul de geniu nebun,
Învins mi se-nchina, cerînd nemurire.
Ecoul metalic e singurul care,
În viforul nopții mai poate să spere.
Prea orbi sunteți toți -învinși de tăcere!
Speranța e una, dar zidul e tare.
Visează la clipa cînd zgomotul dulce,
Și soarele rece și pielea ei fină,
Departe de ei și de vifor să-l țină!
Of, ceasul să bată, mai e pin\' atunce...
Ce speri tu ființă? Ce vrei? Libertate?
Să scapi din a geniului minte? Te ține?!
Mai orb decît orbii, căci cheia-i la tine
De mintea-ți neclară să fugi nu se poate!
022520
0
interesantă abordare, sincer și neprefăcut
de remarcat
,,să scapi din a geniului minte? te ține?!
mai orb decît orbii, căci cheia-i la tine
de mintea-ți neclară să fugi nu se poate!\'\'
succes și inspirație