Poezie

Floare de măr

2 min lectură·27 septembrie 2024

Mediu

Cum poți să fii atât de minunată,

În spuma mării toată învelită?

În ochii tăi doar soarele se-arată

Și florile te urmăresc grăbite.

Minune, ești născută din lumină,

Din vise și din stelele cerești,

Și te visez mereu fără de vină,

Că îmi șoptești suav că mă iubești.

Te strâng în brațe ca pe-o primăvară

Și te iubesc, la pieptul meu flămând,

Tu știi că pentru mine ești comoară

Și tot doresc sărutul tău cel blând.

Regină, eu îți jur iubire pură,

Pe viață și pe moarte neîncetat,

Mă-ntinerești mereu fără măsură

Și mă cuprinzi cu sufletul curat.

Floare de măr, cu glasul ca o șoaptă,

Când luna se aprinde îmi zâmbești,

Iubita mea, cu liliac la poartă

Și cu odaia plină de povești.

Să ne oprim o clipă cât o viață

Și să ne cununăm sub porți de lut,

Să ne unim destinele-n speranță,

Și viața să o luăm de la-nceput.

Cum poți să fii atât de minunată

Și să miroși a flori de iasomie,

Când pielea ta se cere sărutată,

Cu lăcomie și cu duioșie?

Dă-mi mâna, astăzi fii a mea mireasă,

Când tufănele toamna o vestesc,

Eu prinț, tu adorata mea crăiasă,

Din suflet îți șoptesc că te iubesc.

00624

Dinulescu Carmen-Alina. “Floare de măr .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14182920/floare-de-mar

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.