Poezie
Dialog
1 min lectură·
Mediu
Știi că atunci când îngerii zboară
Se nasc culorile?
Nu.Cum se nasc culorile?
Când bătaia de aripi se întâlnește cu zorile.
De aceea, diminețile sunt așa vesele?
Da, sunt frumoase și îndrăgostite de soare!
Dimineața e o zână desculță,
Care pășește pe iarbă, visătoare.
La ce visează dimineața?
La crini albi, care să îi parfumeze viața.
Viața e o persoană, pe care poți să o vezi?
Nu, ea e o forță ce-n suflet o păstrezi.
Sufletul nu are început și nici sfârșit.
Sufletul e așa mare?
E imens, e infinit!
De aceea el adună tot ce noi strângem sub pleoape
Și se supără, când nu ne simte aproape.
Atunci să nu-l supărăm!
Să îl hrănim doar cu miere de albine,
Sufletul, copile, e singurul care întotdeauna va crede în tine!
021.182
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 130
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dinulescu Carmen-Alina. “Dialog .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinulescu-carmen-alina/poezie/14165758/dialogComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CȘCȘCont șters✓Am scris în comentariul precedent, respins ca OffTopik, despre faptul că textul tău nu reprezintă altceva decât un autoportret scris cu lacrimi, sau altfel spus o dare de seamă poetică a vârstei tale interioare. Sincer nu știu de ce mi l-au refuzat, din moment ce de la un capăt la altul al poeziei, n-ai făcut altceva decât să te încrunți, clipind ba din cauza luminii, ba de absența ei. Pe scurt, asemenea maramei sfintei Veronica, țesătura ta lirică miroase cu adevărat a lumină și a zidire proaspăt zugrăvită cu lacrimi și culori de aur. Ești frumoasă.
0