Poezie

Ancestral

1 min lectură·12 ianuarie 2017

Mediu

Univers, destăinuie-ți tainele ancestrale,

Readu-mă la forma mea cea inițială,

Vreau să patrund treptat enigmele tale,

Din incipit și până-n clipa cea finală.

Pierdut în sideralul tău mister

Se ascunde un vis frapant și nebunesc,

Când stelele se nasc și apoi pier

Ca să-l destăinui voi să izbutesc.

Roiuri de vieți trecute mii și mii

Și în față zeci și sute alte taine

De gânduri ce posedă energii

Sub ramuri de petale și coroane.

Un răspuns la a enigmei veșnicii

Naște o altă nouă întrebare;

Și valuri ce se înalță și pier vii

Plutesc pe a abisului blândă uitare.

Oferă-mi cu puterea ta voit abstractă,

Izvor din gravitația launtricului zeu,

Să fiu cuprins de-a tale taine sfinte,

În panteismul spiritului meu.

Sleit de distimia grăitoare,

Ascultă-mi sura ultimă dorință,

De a releva suprema ta chemare,

Cu acribie sper spre izbăvință.

"Deschide porțile,

Înconjoară cerul,

Privește în tine,

Ca să-nțelegi misterul."

D.P.

(dream-live-today.blogspot.com, 2017)

001.064

Dinu Popescu. “Ancestral.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dinu-popescu/poezie/14101542/ancestral

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.