Poezie
Adio, dar rămâi
1 min lectură·
Mediu
Când tumultul e de prisos,
Mă întorc la ziua cea dintâi
Și îți șoptesc făr-de folos
Adio...dar rămâi...
Când pe cărări cutreier trist
Și răni vechi tot hârâi,
Luna se înalță cu dichis;
Adio...dar rămâi....
Când noaptea îți face așternut,
Prin visul tău bâjbâi
Și îți șoptesc neîntrerupt
Adio...dar rămâi...
Când răsăritul a apus
În marea de lămâi,
Răsună gândul nesupus,
Adio...dar rămâi...
Când cerul este înstelat
La al meu căpătâi,
Îmi strigați inmurmurat
Adio...dar rămâi....
Angoasele s-au perimat,
Sufletul mi-l zgâlțâi,
Iar dragostea s-a spulberat;
Adio...dar rămâi...
Adio...dar rămâi,
Rămâi în gândul meu,
Și-ți voi șopti mereu
Adio, dar rămâi...
D.P.
(dream-live-today.blogspot.ro, 2017)
00953
0